Îmi luasem gândul de la ea! De foarte multă vreme (şi de foarte mult timp) îmi luasem gândul de la ea! Cred că tocmai din Copilărie n-o mai aveam în creier! Deja credeam că dispăruse! Şi tare mă bucuram! Ca dobitocul (sau ca deşteptul) mă bucuram că dispăruse! Şi chiar începusem să nu mai scriu nimic, nimic! Să nu mai scriu nici măcar o cerere de acreditare, nici măcar o cerere de iertare! Şi nici poeme supra puse! Şi nici să mă laud că, în sfârşit, iată-mă, sunt doldora de lauri, sunt numai insigne şi medalii, sunt numai ordine şi abţibilduri ale izbânzii şi-s cel mai abitir (şi mai avan) slăvit din partea de sud a Deşertăciunii de nord! Şi chiar ziceam că sunt foarte fericit într-această ipostază, pe această culme! Mă uitam în oglindă şi nu-mi venea să cred că eu, campion al naivităţii absolute, nu sunt în stare să-mi dau cu copita ţărnă pa spate, ca taurul comun(al), că nu sunt în stare să n-o fac pe modestul într-o lume a decrepitudinii premature şi într-un timp contorsionat de mofturi, caraghioslâc şi bagatele! Chiar mă bântuia un fel ciudat de temere că sunt prea fericit într-o ţară a nenorocirii şi că sunt prea uşor într-o patrie covârşită de greutăţi, înfumuraţi şi sperjuri! Nutream senzaţia că-s într-un Paradis Inutil, încărcat cu numai cu zâne şi cu feţi frumoşi şi cu oleandri şi cu murmure de ape şi de fluier, că fiecare-i purtător de cuvânt al Curăţeniei şi al Respectului, că mi-a pus Dumnezeu palma pe creştet şi că am pogorât într-un loc fără mâncători de îngeri, fără început şi fără sfârşit! Şi treceau pe lângă mine tot felul de păsări şi animale aiurite şi aurite! Şi tare-mi era lene să mă deplasez chiar şi până la/sub mărul interzis, deşi ştiam că şarpele plecase după alt job mai profitabil, iar prim-ministrul Paradisului dăduse o circulară de urgenţă prin care stipula dezlegarea la mere până la primăvară, când n-ai încotro şi eşti obligat să umbli de colo-colo, adică de florile mărului, prin Grădina lui Dumnezeu! Când am constatat că LENEA ŞI PLICTISEALA DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII, mi-am pus în minte să plec! Şi am plecat! Fraudulos am tulit-o! M-am a/zvârlit peste poartă şi am şters-o! Fără să mă uit în urmă am şters-o! Şi fără nici o urmă de regret m-am îndepărtat de Fericire! Şi am ajuns, iată, am ajuns pe Pământ! Şi iată-mă cum stau cu ochii în lacrămi, şi cu sufletul pe dinafară, şi faţă în faţă cu cea mai blândă şi cea mai frumoasă MOARĂ DE VÂNT!...[Publicitate: „Nu te desparţi de iluzii. Dacă acestea n-ar mai fi, ai exista în continuare, dar ai înceta să mai trăieşti” – (Mark Twain)]
Lenea şi Plictiseala dăunează grav Sănătăţii Scris de Ion Zimbru
