Stau jos. Cum să nu stau jos când îmi porunceşte poetul? Cum să nu-mi "pun caru-n piatră" (vorba sfântă a părinţilor noştri din josul Moldovei de sus şi din susul Moldovei de jos) şi să nu-l ascult pe Adrian Păunescu, pe care-l căutasem prin toate ungherele şi cotloanele bibliotecilor, căruia-i citisem toate cărţile de până atunci şi care mă fascina prin forţa metaforei şi prin curajul unui verb devastator? Nu mă interesau războaiele calde sau reci dintre el şi alţi ...

Când Adrian Păunescu a scris "Iubiţi-vă pe tunuri!", cineva din sală, din ţară şi de dincolo de ţară a zvârlit o replică amară (cică) pe adresa unuia dintre cei mai mari poeţi ai contemporaneităţii de atunci, de acum şi din toate timpurile viitoare: "Nu putem, bardule de la Bârca, să ne iubim pe tunuri, fiindcă-i ruşinos, incomod şi neverosimil!"... Sigur că nu! Da?Ducându-mă (eu) pe la el... (când "era-n capul treburilor", cum zice Marin Sorescu despre cefalopodul Chu ...

Trec pe strada Brăilei, zona din faţa Spitalului Judeţean, pe partea stângă, spre capătul sudic al Frunzei. Totu-i anapoda. Când unii abia termină de reparat, alţii se apucă de stricat. E foarte adevărat: nu poţi strica, dacă nu eşti vandal; şi nu poţi să nu strici, dacă nu vrei să nu ai de reparat. Dacă unii mătură gunoaiele aruncate de marţafoi, alţii se grăbesc să le împrăştie din nou, asigurând (fără scrupule) decorul scârbos. Mi se face greaţă când văd � ...

Duminica trecută. În stația de autobuz de lângă fosta agenție CFR. Exact pe locul de parcare al autobuzelor şi al troleibuzelor, o limuzină de beizadea libidinoasă stă-n ciuda călătorilor şi a celui mai elementar bun-simţ. Cu mâneci scurte, ca să-şi etaleze tatuajele de neam prost şi să-şi arate muşchii de matahală mizerabilă, beizadeaua se dă mare, cercetează jurul şi-l viciază cu aerul său de bestie latentă, îşi aprinde o ţigară, mânjeşte văzduhul şi-l sfă ...

Ies la şase și zece. Vreau să prind autobuzul 9. Cel de 6 și 32. Nu mă grăbesc. Am timp. Pot da şi altora, care se smiorcăie că nu au. Că nu au ce pierde, vreau să spun. Merg în pas destul de vioi pentru vârsta mea legendară, dacă iau în calcul sutele şi miile de zile şi nopţi ale doamnei Odinioară, când citeam poezie cu prietenii şi cu doamna Nemiluita, până când ne prindeau trei dimineţi împreună, cu Ion Avram (prozator formidabil) şi Simon Ajarescu (poet al "matri ...

Viaţa durează mult mai mult decât moartea. Chiar infinit mai mult decât moartea, pot spune. În consecinţă, pot afirma că nici nu există moarte. Or, şi mai clar, pot zice că există numai viaţă. Dar nu în sensul propovăduit de Biblie, nu în sensul balivernelor difuzate de ne/calificaţi prin biserici, pe la colţuri, prin diverse imagini/tipărituri de propagandă religioasă! Nu? Sigur că da! Aşadar, cât durează viaţa? Păi, cred că ştie oricine are habar ce înseamnă fec ...

Fiul tatălui său e singur la părinţi. Şi se întrece numai în fapte rele. Adică, altfel spus, se străduieşte să calce toate Tablele de la Dumnezeu. Nu-i zi să nu terfelească, să nu mânjească, să nu facă ceva împotriva Poruncilor pe care Creatorul i le-a dictat lui Moise la întâlnirea de pe muntele Sinai. Tatăl fiului său ştie şi vede şi aude cu ce se ocupă vlăstarul, însă nu are timp şi vreme să-i socotească păcatele, greşelile... faptele rele şi toate cele aba ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine... şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă! Şi ce tremur de Steau ...

Sigur că da! Iată, încă puţin... şi se sfârşeşte Adormirea Mamei Sale! Se sfârşeşte Sfânta Așteptare, oare?... Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Sale... în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Sale exact în prima secundă!... s-o văd pe Mama cestui băiat Vasile, mai ales că o cunosc!... (doar aveam fix patru ani, şi Vasile avea fix o secundă când a m ...

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...