La revedere, Maică...mergi cu Domnul,
ţărâna fie-ţi moale şi uşoară,
că tare mult şi sfânt frământat-o
din primăvară până-n primăvară!
Ai tot umblat pe dealuri şi pe vale,
cu sapa şi cu sufletul şi gândul,
te-ai tot rugat de ploaie şi zăpadă –
altfel, zadarnic (ne)-ar mai fi pământul!
Ne-ai dus de mână şi ne-ai dat la şcoală,
ne-ai spus de cer şi duh, la fiecare,
ne-ai arătat (întruna) ce înseamnă
respect, smerire, milă şi candoare!
Te duci la Tata...spune-i că ni-i bine,
că ne tihneşte viaţa şi (ne)somnul,
avem păsare şi orânduială –
La revedere, Maică...mergi cu Domnul!
La revedere, Maică! (la mormântul lui tanti Lenuţa Creţu, hodinească-se în Pace!) Scris de Ion Zimbru
