Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
(!) și dacă nimeni nu-şi mai poate-aduce-aminte
ce am făcut când n-am făcut altă ceva,
să înflorească dumitriţe pe morminte
şi lumânări şi licurici din steaua mea (!)
(!) din când în când, s-o iscodească şi pe mama -
ea ştie bine ce-am făcut, ştie mai mult
decât credeam când flutura pe deal năframa
şi eu plecam cu trenul timpului pierdut (!)
(!) din când în când, să-l iscodească şi pe tata -
el ştie tot ce n-am făcut când am făcut
altă ceva decât cu mintea şi lopata,
şi mă-ntorceam cu trenul timpului trecut (!)
(!) din când în când, să uite tot, să şteargă toate -
altfel, nu-şi poate aminti nimic, nimic:
nici că sunt multe, multe dumitriţe moarte,
şi pe mormânt, şi sub mormânt, ca într-un plic (!)
