Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Octava Unu
(!) nici un cuvânt, când i-am ieşit în cale,
n-a vrut să-mi dea, măcar de alungare,
măcar aşa, să ştiu că nu-s egale
morţile noastre tămăduitoare,
să ştiu că viaţa nu-i pentru taclale,
ci-i doar o pregătire de plecare -
dar nu mi-a dat, şi s-a pierdut departe,
în carte, după carte, fără carte (!)
Octava Doi
(!) nici un cuvânt, când mi-a ieşit în cale,
n-am mai avut să-i dau, de bucurie
că mă primeşte-n gândurile sale,
în suflet şi-n ce-avea sublim să fie
de-atunci, încoace - mâinile mi-s goale,
dar inima mi-i plină cu vecie
din ochii ei, pe care-i văd în apă,
mari şi amari, rămaşi ca să înceapă (!)
