Moto: „se surpă dorul. marginile lumii/ – menghine reci – s-apropie de mine./ iar vine toamna. iarăşi mor salcâmii./ dar panta rhei tot panta rhei rămâne. (Iolanda Cremene)
uitau să plece păsările toamna
nimeni
nici chiar dumnezeu nu mai ştia să ningă
nopţile erau adevărate victorii ale luminii
iar secundele se izbeau aşa de tare unele de altele
încât nu mai auzeam decât luna
galbenă şi rotundă ca o mirare
aşa de mult o iubeam pe maria