Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai regretă
triumful şi plecarea statuilor de cretă –
nu m-am oprit acolo, o clipă, din urcare,
să văd semul mirării sau semnul de-ntrebare,
să mi se pară lesne victoria pe file
subţiri şi plictisite, poeme termopile
să scriu de-a lungul coapsei pe care vin la vale
mofturi de zei nemernici, săriţi din balamale (!)
(!) nu m-am oprit acolo, regret – şi-mi pare bine
că este foarte lungă distanţa înspre tine,
păzită de balauri şi lauri şi oleandri,
învinsă doar de zeii analfabeţi şi tandri,
bătută de bicisnici experţi în de/cădere
şi-n măreţia goală a lunilor de miere –
urcarea dinspre glezne spre ochi tot mai secretă
victoria iubirii şi-a prafului de cretă (!)
