* Cum să conduci o comună în care mai puţin de 10 la sută dintre oameni sunt angajaţi * Primul bursier al fundaţiei „Toflea”, înfiinţată de milionarul gălăţean Gruia Stoica la Brăhăşeşti, încearcă să le deschidă localnicilor şansa spre un viitor mai bun * Foarte multe sunt de făcut şi mare parte dintre ele se vor face, începând de acum sau din viitorul apropiat, spune edilul
Când a fost ales primar la Brăhăşeşti, pe 10 iunie 2012, Mircea Dumitru avea doar 25 de ani. Acum, la mai bine de un an de la începutul mandatului, are 26 de ani şi este, în continuare, cel mai tânăr primar de comună din istoria judeţului Galaţi în forma actuală. O vârstă destul de fragedă pentru un primar cu o misiune tare grea, ar putea spune edilii cu multe mandate la activ. Puţinul timp pe care l-a avut dispoziţie nu l-a împiedicat, însă, pe actualul primar să acumuleze experienţă managerială. A lucrat deja pe posturi importante în companii cunoscute din ţară şi spune că s-a întors din Capitală la Brăhăşeşti nu ca să se îmbogăţească, ci ca să facă treabă şi să îi ajute pe ceilalţi. Este căsătorit şi are doi copii. La o vârstă la care cei mai mulţi dintre tineri abia se gândesc să se apuce de muncă, Mircea Dumitru încearcă să le dea rromilor din comunitatea de la Brăhăşeşti ceva ce ei n-au vrut până acum sau la care n-au avut acces niciodată: educaţie şi şansa integrării în lumea nouă, europeană, modernă şi cu perspective.
- Cum iese primar un tânăr de 25 de ani? Nu s-a mai întâmplat…
- Eu m-am întors, la Brăhăşeşti, de fapt, atunci când am candidat, în 2012. Plecasem imediat după terminarea clasei a VIII-a şi revenisem doar pentru perioade scurte de timp. Am fost primul bursier al Fundaţiei Toflea pe care a creat-o domnul Gruia Stoica, aici, în comună. Am făcut Liceul Spiru Haret din Tecuci şi Facultatea de Administrare a Afacerilor din Bucureşti. În anul II de facultate am preluat administrarea Fundaţiei Toflea. Apoi am fost director la Vie Vin Valea Călugărească. Ulterior, am lucrat în cadrul Grupului Feroviar Român. De anul trecut am lăsat Bucureştiul în urmă, cel puţin pentru o perioadă, ca să ajut comunitatea din care am plecat. Sunt foarte multe de făcut aici. Iar eu şi vreau, şi pot să fac. Am şi susţinerea necesară, şi timp.
- Aţi luat-o de la zero, cu idei noi?
- Când manageriezi o comună ai nevoie de un plan pe zece ani. Îţi stabileşti priorităţi de la care nu te abaţi, indiferent ce s-ar întâmpla. Dacă mai poţi face şi altceva, în afara lucrurilor pe care ţi le-ai propus, foarte bine, le faci. Dacă nu, important este să-ţi atingi scopurile iniţiale. Când am venit la primărie nu exista un astfel de plan, aşa că a trebuit să-l fac. Apoi, în 2012, cele mai multe operaţiuni se făceau pe hârtie. În registre se scria de mână. Acum, toţi angajaţii lucrează pe calculator. A fost un prim pas: recrearea circuitelor interne. Lucrez cu oamenii pe care i-am găsit aici. Ideea n-a fost niciodată să vin cu propria mea echipă, ci să lucrez cu toţi cei care au chef de treabă. Aşa că cei mai mulţi au rămas în sistem. Muncim împreună.
- Ce n-au Brăhăşeşti-ul şi Toflea? Ce le trebuie mai întâi?
- Comunitatea n-a avut, foarte mult timp, acces la educaţie potrivită. Iar la momentul de faţă, mai puţin de zece la sută dintre cei care ar putea munci o fac efectiv, din cauză că nu au unde. Trebuie să lucrăm la reţeaua de alimnetare cu energie electrică. S-a construit haotic şi multe case nu au curent. Apoi, energia e mai scumpă aici ca în alte părţi, iar problema trebuie lămurită. Trebuie să lucrăm la reţeaua de apă şi să tragem canalizare. Să mai facem drumuri. Să investim în agroturism. Să creăm locuri de muncă. Să modernizăm şcoala şi grădiniţa. De asemenea, trebuie să găsim o cale să dezvoltăm agricultura. Vorbim aici, mai întâi, despre oamenii din comuna noastră. Pe cât putem, îi ajutăm şi pe cei din împrejurimi, din cauză că nu îţi poate fi bine numai ţie. Şi ceilalţi din jur trebuie să crească.
- Agroturism în Brăhăşeşti? Cum aşa?
- Avem în satul Toflea o mănăstire foarte frumoasă. Vreau să găsim resurse să facem un drum asfaltat între mănăstirea de la noi şi cea de la Buciumeni. Ar veni lumea să le vadă. Apoi, putem crea facilităţi ca oamenii să vină să trăiască aici câteva zile, să vadă cum e comunitatea noastră şi cum se lucrează. Înainte de 1990, cred că fiecare casă avea cel puţin un polizor. Unele şi mai multe, care porneau de dimineaţa, de la 5,00.
- Cum poate Primăria să facă locuri de muncă?
- Nu poate Primăria de una singură. Avem deja Asociaţia Meşteşugarilor din Toflea, din care fac parte oameni care au dălţi de sculptură, truse de chei, truse de sculptură în ipsoserie, burghie de traverse de cale ferată şi aşa mai departe. Domnul Stoica a luat în calcul înfiinţarea unor secţii aici pentru realizarea de piese. Am putea lucra pentru ţări care folosesc încă fosta infrastructură de cale ferată. Am avut o întâlnire cu directorul Praktiker România, care a părut interesat de produsele noastre.
- Concret, ce aţi făcut până acum?
- Aşa cum spuneam, m-am ocupat de organizare în primărie şi de informatizare. Am reuşit să asfaltez un kilometru şi jumătate de drum şi să deschid un proiect de împădurire de amploare. Suntem în faza de testare a eligibilităţii pentru un proiect de drum pe Măsura 322. Aducem oamenii la ajutor social. Cu cât reuşim să vorbim mai mult cu oamenii, cu atât scade şi rata de abandon şcolar. Am dezvoltat mult proiectul pentru Şansa a II-a, în şcoală. Am pus bazele unui plan de dezvoltare cu ajutorul Comisiei Europene şi avem, în fază de discuţii, un parteneriat cu Academia Română şi cu ambasada Elveţiei. Tot eu mă ocup aici, bineînţeles cu sprijinul domnului Stoica, de managerierea Fundaţiei Toflea.
- Probleme de comunicare aveţi cu oamenii? Îi convingeţi? Vă ascultă?
- Eu m-am născut aici, sunt unul de-al lor aşa că n-am probleme. Oricine are ceva să-mi spună o poate face. Primarul se numeşte "primar" vreme de patru ani, 365 de zile pe an, nu doar de luni până vineri, în fiecare săptămână. Aşa că vorbesc cu oamenii mei în fiecare zi, oricând au ceva să-mi spună.
- Sprijinul politic contează pentru primar?
- Că faci sau nu parte dintr-un partid politic, mi se pare mai puţin important. Eu sunt membru al Partidei Rromilor, aşa am şi candidat, dar mă înţeleg bine cu toţi cei din funcţiile publice, indiferent de partidul din care provin. Poate că, nefiind într-un partid de guvernământ, n-o să fiu primul care primeşte ajutor. Dar de primit, tot îl primesc până la urmă, aşa că nu mi se pare o problemă. Contează partidul, dar mai mult contează cum eşti şi ce vrei să faci.
