* Primul stil arhitectural românesc
Nu de puţine ori auzim vorbindu-se despre „stil brâncovenesc”. Ce înseamnă, de fapt, acest stil şi cu ce se diferenţiază el faţă de altele? Rădăcinile stilului se află, de fapt, în timpul domniei lui Matei Basarab (1632-1654) care, asigurând stabilitatea politică în Ţara Românească, a reuşit să creeze totodată şi un climat favorabil pentru dezvoltarea artelor. Evident, stilul a fost dezvoltat şi folosit pe scară largă nu doar în timpul vieţii domnitorului Constantin Brâncoveanu, ci şi după, în vremea Mavrocordaţilor. Se caracterizează prin claritate, de unde şi paralela cu Renaşterea apuseană, dar are şi bogăţie decorativă de inspiraţie barocă. Prin folosirea ornamentelor, stilul se aliniază celorlalte ale vremii, cu predispoziţie pentru logii şi foişoare.
Catedrala Patriarhală din Bucureşti este construită în stil premergător brâncovenescului. Exemplu clar al stilului brâncovenesc este, însă, palatul Mogoşoaia.
