Localitatea Valea Mărului se află în centrul judeţului Galaţi, la o distanţă de 60 de kilometri de municipiul de reşedinţă şi la 20 de kilometri de Tecuci. Este compusă din două sate: Valea Mărului (ce include şi cătunul Coasta Văii) şi Mândreşti, aflat la patru kilometri nord. Având statut de comună, localitatea are ca vecini în nord şi nord-vest comuna Corod, în est comunele Smulţi şi Corni, în sud comuna Cudalbi, iar vest comuna Matca.
În prezent, Valea Mărului este condusă cu o „mână de fier” de Virgil Doca, în vârsta de 48 de ani. El se poate lăuda că este primul primar vălmărean, după mai bine de 30 de ani. "Din anul 1974 până la mine, nu a mai fost niciun "conducător" originar din Valea Mărului, toţi erau veniţi din alte părţi", spune mândru edilul.
Primăria i-a fost a doua casă de mai bine de 16 ani. A avut până acum două mandate de viceprimar şi acum se află la cel de-al doilea mandat de primar. Ca orice început, acesta nu este uitat prea uşor. Însă mereu a încercat să aducă schimbări bune în viaţa localnicilor. „La început, când am venit eu aici ca viceprimar, la sediul primărie erau două maşini de scris. Şi învăţam şi eu să scriu aşa, ţâc-ţâc-ţâc, cu câte un deget. După ce am devenit primar, am făcut un proiect şi am dotat primăria cu calculator şi soft. Mamă, ce mândru eram când spuneam "soft" şi ştiam să-l folosesc. Eu am făcut înainte un curs de calculator la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative la Bucureşti. Ceva mai târziu, i-am trimis pe toţi de aici să facă studii superioare", povesteşte edilul vălmărean.
Număr incert de locuitori
Ca în orice documentare despre o comună din judeţul Galaţi, am vrut să ştim câte suflete trăiesc în Valea Mărului. Auzind întrebarea noastră, primarul a spus că are trei răspunsuri diferite: "Situaţia stă cam aşa: la recensământ ne ies aproximativ 4.000 de locuitori, mai exact, 3.947, la statistică vreo 3.700, pentru că nu sunt luaţi în considerare cei care sunt plecaţi de mai mult de şase luni la muncă în străinătate. Cu toate că e o aberaţie pentru că oamenii au casă aici, îşi plătesc taxele şi impozitele, vin şi-şi scot certificate de naştere, de deces, de căsătorie. Chiar astăzi am căsătorit doi tineri care pleacă înapoi în Belgia la muncă, mai vin peste opt luni la Valea Mărului. Păi ei sunt sau nu cetăţeni de-ai mei? Sunt, nu? În plus, la Evidenţa Populaţiei suntem înregistraţi cu 5.300 de locuitori, pentru că sunt trecuţi toţi cei care au casă pe teritoriul comunei Valea Mărului”.
Faţă de alte comune din judeţul Galaţi, unde populaţia este îmbătrânită, aici lucrurile stau altfel. „Din cei aproximativ 2.000 de vălmăreni capabili să muncească, 700 sunt plecaţi la muncă în străinătate, iar cam 1.100 sunt angajaţi. Sunt tot felul de baruri, restaurante în zonă, au unde să muncească dacă vor. Din numărul total, mai avem 200 de persoane care iau ajutor social”, explică primarul din Valea Mărului.
Educaţia, pe drumul cel bun
În toată comuna Valea Mărului sunt, conform edilului, 300 de şcolari şi 75 de preşcolari. Ei învaţă în două şcoli gimnaziale şi o grădiniţă, toate trei moderne, iar de educaţia lor se ocupă patru educatori, opt învăţători şi 14 profesori. „Unele dintre cele mai importante proiecte pe care l-am avut de la începutul mandatului meu de primar a fost să modernizez şcolile şi grădiniţele. Le-am reabilitat de la zero, le-am dotat cu laborator de informatică, tot ce trebuie şi, cel mai important, toate au centrale termice, ca să nu tremure cei mici iarna în clase. Îmi amintesc să am avut ceva divergenţe la început cu proiectantul, pentru că la grădiniţă nu-mi făcuse toaletele înăuntru. Şi aşa am fost nevoiţi să anulăm o sală de curs, să facem compartimentare pentru toalete”, povesteşte Virgil Doca, arătându-ne în acelaşi timp clasele moderne şi curate.
Proiecte de suflet
Pentru că apa este esenţială şi apa curentă în curţi le-ar uşura mult traiul sătenilor, Virgil Doca s-a conformat dorinţei comunităţii când a primit patalamaua de primar. „Încă din 2008, când mi-am început mandatul de primar, le-am tras apă oamenilor. Un alt proiect drag mie a fost "Cadastru General la Valea Mărului". În doar 19 comune din cele peste 3.000 din România s-a făcut cadastru general, după care fiecare om a primit carte funciară pentru fiecare parcelă, un proiect de vreo 5 milioane de euro. În judeţul Galaţi suntem singura comună, iar din toată zona Moldovei a doua. În Valea Mărului a fost vorba despre aproximativ 18.000 de imobile ale locuitorilor. Astfel, pentru orice pământ sau casă s-a stabilit cine este proprietarul, iar acesta poate acum să decidă mult mai simplu cui lasă moştenire ori poate să facă tranzacţii rapid şi sigur”, se laudă Virgil Doca.
Pe viitor, acesta îşi doreşte să facă şi canalizare în zonă, spunându-ne că se începe deja să se lucreze la staţia de epurare. Proiectul valorează în total 175 milioane de lei, bani de la Guvern, iar Primăria trebuie să acopere zece la sută, din buget propriu. „Dacă există finanţare, în doi ani se face şi canalizarea. Desigur, următorul pas ar fi asfaltarea tuturor străzilor, dar să vedem dacă o să mai fiu la Primărie atunci”, declară edilul.
"Nu cred că mai candidez"
Familist din fire, el însuşi provenind dintr-o familie mare, cu opt copii, primarul ne-a declarat că nu ştie sigur dacă o să mai candideze pentru un nou mandat. Ar vrea să se dedice mai mult familiei, să se liniştească. Ar mai fi doar două lucruri care l-ar putea să se răzgândească. „Primul motiv care m-ar întoarce din drum ar fi faptul că la Valea Mărului este în plan să se facă una dintre staţiile din sistemul de management al deşeurilor, pentru care am alocat multe hectare de teren. Ar aduce vreo 200 de locuri de muncă, plus bani la bugetul propriu anual. Iar al doilea motiv: dacă voi considera că niciun viitor candidat nu va merita să fie primar sau să fie un om pe care eu nu mi l-aş dori să ajungă în fruntea comunei. Îmi iubesc vălmărenii şi am muncit mult pentru ei, pentru binele lor. Vin în fiecare zi la şase dimineaţa la muncă şi plec la şase după-amiaza. Mi-ar părea rău să-i părăsesc din postura de primar, dar asta e. Psihic nu mai pot, sincer să spun. Aş lucra în Primărie, cu mare drag în continuare, dacă nu aş mai avea contact cu cetăţeanul. Zilnic mă încarc cu problemele oamenilor, caut soluţii. Am ce să fac dacă renunţ. Vreo trei primari din alte zone mi-au propus să fiu consilierul lor personal, mi-ar plăcea şi să fiu profesor de istorie”, încheie Virgil Doca, primarul comunei gălăţene Valea Mărului.
În cazul unui incendiu, edilul şi angajaţii Primăriei sunt pompieri de ocazie
Principiul "las’ că românu-i bun la toate şi se pricepe să facă orice" se aplică şi în comuna Valea Mărului. Edilul actual, Virgil Doca, a achiziţionat, în urmă cu aproximativ patru ani, o autospecială de pompieri modernă şi dotată cu tot ce trebuie, însă nu are pompieri în adevăratul sens al cuvântului care să o folosească. Aşa că, în cazul unui incendiu, pleacă să stingă focul cine e atunci la primărie sau în localitate. Totul a început într-o iarnă, când, conform edilului, la Valea Mărului a fost un incendiu puternic, iar autospeciala de la Tecuci a ajuns în 57 de minute. Atunci s-a hotărât să cumpere şi pentru comuna pe care o conduce o maşină de pompieri performantă. Zis şi făcut. După aceea, a pus hidranţi în toate colţurile satului, astfel încât reîncărcarea cu apă a autospecialei să nu dureze mai mult de cinci minute. În cazul unui incendiu, toată lumea se mobilizează, respectându-şi ca la carte sarcinile.
Primarul şi vicele, şoferi pe autospecială
"Sunt trei şoferi: eu, viceprimarul şi încă un băiat din primărie, doar noi avem categoria C la permisul de conducere. Servanţii sunt cei de la primărie. Fie că-i băiatul de la registrul agricol, fie cel de la sistemul de alimentare cu apă. Cu toţii ştim cum să dăm drumul la pompă, de acolo din spatele maşinii, am învăţat să întindem furtunul. Am echipă formată, băieţii ştiu ce să facă. Au câştigat experienţă în timp. Ne adaptăm situaţiilor", spune Virgil Doca. "La români, la fişa postului, la urmă, este o frază sublimă: "Îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite de şeful instituţiei". Săracu’ semnează când este angajat, dar eu ca şef nu sunt de acord cu chestia asta. Cum să-l pui pe unul să fie pompier, dacă el este ofiţer la starea civilă? Bun, dacă îl pui să facă şi altceva, dă-i spor de 50 la sută la salariu. Dar la noi nu este aşa", adaugă indignat edilul vălmărean.
La fel de supărat este şi pentru că, legal, nu poate angaja măcar doi pompieri, pentru că nu mai are posturi blocate: "Ar trebui să mi se dea mai multe posturi, să am şi eu pompieri. De exemplu, primăriei Smulţi, care nu are maşină de pompieri, nu-i mai trebuie două posturi în plus. Dar dacă eu am maşină de pompieri, cum facem? Cum să îi faci pe toţi egali. E nedrept", încheie primarul.
"Comuna Valea Mărului se numără printre cele aproximativ 15 localităţi care au autospecială proprie. Oamenii de la primărie sau alţi localnici intervin la incendii ca activitate voluntară şi sunt periodic instruiţi. Pe plan local, ei ajung mult mai repede la incendiu, fac prima intervenţie şi, în caz că sunt depăşiţi de situaţie, intervin şi pompierii militari. În mod normal, ei întocmesc procesul verbal şi raportează tot ceea ce s-a întâmplat la faţa locului", ne-a explicat Eugen Chiriţă, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Galaţi.
Comuna cu imn original şi stemă proprie
"De la noi s-au ridicat / oameni mari, oameni de sfat./ Noi, sătenii, îi cinstim / şi cu drag îi pomenim./ Vălmăreni, să trăiţi, / sănătoşi să fiţi./ Mult noroc, vălmăreni, / neam de moldoveni./ I-auzi valea cum răsună, / toţi sătenii se adună, / că la Valea Mărului / azi e hora satului". Acestea sunt doar câteva din versurile compuse de Ştefan Ambrozie pentru imnul comunei gălăţene Valea Mărului, melodie cu care primarul se laudă. În plus, Valea Mărului are şi propria stemă, din decembrie 2013. "Este un scut triunghiular cu marginile rotunjite, pe care se află un măr cu două frunze şi două ramuri de salcâm, iar în partea de jos este o pasăre Phoenix. Coroana murală cu un turn semnifică faptul că localitatea are rang de comună", ne-a spus primarul.
"Vălmărenii TV" - post local de televiziune
Tot dintr-o pasiune a primarului a apărut şi postul „Vălmărenii TV”, o modalitate de comunicare rapidă şi eficientă cu sătenii. „Pot să dau înregistrări de la diferite evenimente petrecute în comună. De exemplu, transmit de la biserică în seara de Înviere, de la o petrecere, de la ziua comunei. E ziua lor, le spunem la mulţi ani, a murit cineva, transmitem condoleanţe familiei. Şi oamenii mai vin şi transmit mesaje către cei dragi, cu tot cu poză. În plus, acolo jos, pe bandă, eu transmit mereu informaţii de interes public pentru vălmăreni. Dacă vreau să-l chem pe Vasile, de exemplu, la Primărie mâine, la prima oră, îl găsesc aici”, povesteşte edilul comunei. De toate fotografiile şi filmările se ocupă chiar el, mărturisind că această treabă îi "mănâncă" câteva ore din timpul liber. Pe fundalul imaginilor şi videoclipurilor din comună, se aude muzică populară, pentru a-i mai face pe oameni să uite de necazuri şi supărări.
Momument istoric funerar pentru un general rus
Primarul Virgil Doca ne-a declarat că este pasionat de istorie. „Tatăl meu a fost pe front vreo nouă ani. El nu-mi spunea poveşti de Ion Creangă, el îmi povestea cum a fost la Stalingrad, cum a fost în război şi aşa am prins dragoste de istorie”, spune edilul.
Cum, pe teritoriul comunei există un monumentul funerar ridicat în cinstea unui generalul rus, Virgil Doca s-a zbătut mulţi ani ca sculptura din piatră să fie declarată monument istoric. Şi a reuşit. „Încă de când eram viceprimar, i-am scris ambasadorului Austriei la Bucureşti, în ideea să mă ajute. Când am aflat despre monument, nu ştiam multe informaţii, dar după mai multe cercetări am aflat că este ridicat în memoria generalului rus Alexander Wasiliewich Gelhard, care a murit aici, în timpul războiul ruso-turc din anii 1768-1774”, povesteşte Virgil Doca.
„Poziţia strategică a locului a făcut ca, o perioadă mai îndelungată, armatele ţariste să aibă la Puţeni (Valea Mărului) o tabără militară. Probabil Alexander Wasiliewich Gelhard a decedat în timpul unei campanii chiar în aceste locuri şi aşa se explică prezenţa monumentului funerar aici. Prima informaţie documentară apare în lucrarea lui Theodor Ciuntu, Dicţionarul geografic, statistic şi istoric al judeţului Tecuci, publicat la Bucureşti, în anul 1897, scrie pe site-ul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Galaţi.
Pe corpul obeliscului, înalt de trei metri şi jumătate, nu se mai cunosc urme de elemente decorative. Pe ambele părţi, se mai văd încă urmele inscripţiilor în germană, ce par a fi un poem funerar.
Monument istoric pe proprietate privată
Curioşi să vedem monumentul funerar, am urcat în maşină şi am mers cu primarul la locul respectiv. Până să ajungem la obelisc, am trecut printr-o curte cu bălării de un metru şi jumătate şi o casă veche, dărăpănată. Edilul ne explică: „Deocamdată, monumentul se află pe o proprietate privată. Bătrânii au murit, dar încă nu am putut să expropriez pământul acesta. Îmi doresc să fac acest lucru şi apoi să fac cale de acces către obelisc. Să vin cu asfalt până aici, să îngrădesc frumos locul, să pun nişte vitrine cu informaţii despre monument, să vină lumea să îl vadă, că este păcat”.
Înaintând cu greu prinde boscheţii înalţi, am ajuns la blocul de piatră şi edilul încearcă să ne explice, din ceea ce-şi aminteşte, ce scrie pe monument: „Aici lipsesc multe cuvinte, s-ar traduce: "Fiind tânăr general, pe cal eu cutreieram aceste dealuri". Iar pe partea cealaltă scrie: "Aici este mormântul generalului Gelhard" şi anul când a fost construit”.
Tot din patrimoniul comunei face parte şi un stejar bătrân de peste 550 de ani, „Stejarul Arcaşilor”, dar şi o piesă zoomorfă, sub forma unui urs, veche de peste 5.000 de ani, pe care primarul a donat-o Muzeul de Istorie din Tecuci.
