"Decât să ne plângem că-i secetă, mai bine irigăm!" - fermierii gălăţeni plătesc preţuri astronomice pentru apă

"Decât să ne plângem că-i secetă, mai bine irigăm!" - fermierii gălăţeni plătesc preţuri astronomice pentru apă
Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Cu eforturi destul de mari, 12 fermieri cu exploataţii în vestul judeţului au reuşit - prin intermediul Federaţiei Organizaţiilor Utilizatorilor de Apă pentru Irigaţii (FOUAI) Câmpia Covurluiului - să asigure funcţionarea aducţiunii care începe la Dunăre şi se termină în zona Matca. Acest lucru înseamnă că sunt mulţi fermierii care au acum posibilitatea să ude. Parte dintre cei care au plătit ca apa să vină pe canal spun, însă, că plătesc preţuri astronomice pentru irigaţii, din cauză că ceilalţi fermieri preferă, mai degrabă, să aştepte ploaia decât să investească în culturile lor.

Lungul drum al apei către Matca

Detalii despre construcţia hidrologică prin care apa pompată din Dunăre circulă până în marele bazin legumicol gălăţean ne-a oferit preşedintele FOUAI  Câmpia Covurluiului, Gelu Ifrim. "Acest drum al apei e destul de lung. De la Staţia de Pompare a Apei (SPA) Dunăre, se ajunge la SRP 1 Vânători, o construcţie-mamut, care pompează apa la o înălţime de 98 de metri. Apoi, apa parcurge primul tronson al unui canal magistral, numit CMT 1. De aici, apa îşi continua drumul, gravitaţional, prin sifonul de la Mălina şi intră pe tronsonul al doilea al CMT. Prin sifonul de la Lozova - situat în zona Schela - apa ajunge pe tronsonul al treilea al CMT, apoi, trecând prin sifonul de la Suhurlui, ajunge în tronsonul al patrulea al CMT, lung de vreo şapte kilometri şi trece prin SRP 2 (care e nefuncţional). Drumul se bifurcă acolo, iar apa ajunge la un canal principal, trece iarăşi print-o serie de sifoane, prin mai multe staţii şi ajunge la SRP 53, care e capătul de reţea la care s-a cerut apă", ne-a declarat Gelu Ifrim.

Sunt, deci, zeci de kilometri pe care apa trebuie pompată. "În total, cei 12 fermieri au plătit cam trei milioane de lei ca să putem umple canalul cu apă", a mai precizat preşedintele FOUAI.

"Cum să nu uzi, pe secetă?"

Aflat la capăt de reţea, inginerul Gavrilă Tuchiluş, managerul SC Agrimat Matca SA, spune că în ciuda eforturilor pe care le-a făcut, împreună cu ceilalţi mari fermieri, pentru a aduce apă pe canal, majoritatea agricultorilor de pe traseu aleg să nu ude. "Am zis să pornim sistemul, ca să se poată iriga 5.000 de hectare, pe tot traseul, de la Dunăre la Matca. Am făcut eforturi, am plătit.  Acum, a rămas să fac tot eu eforturi mari, din cauză că de la Dunăre până la ferma mea udă doar doi fermieri, o suprafaţă de 15 hectare. La noi, preţul apei ajunge la 800 de lei mia de metri cubi. Nu înţeleg cum este posibil, pe secetă, să ai acces la apă şi să nu uzi? Ce porumb o să faci fără apă? Te zgârceşti la câteva sute de lei, pentru două udări la hectar, dar la toamnă, când n-o să recoltezi decât foarte puţin, ce-o să faci? Dacă uzi acum, faci producţie, vinzi şi îţi scoţi banii. Dacă nu, o să ceri iar ajutor de calamitate, deşi aveai cum să previi pierderile", este de părere ing. Gavrilă Tuchiluş.

Foto arhiva "Viaţa liberă"

Citit 2932 ori Ultima modificare Luni, 06 Iulie 2015 19:54

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.