Septembrie 2013 a fost o lună de coşmar pentru mulţi locuitori din judeţul Galaţi. Din cauza polilor abundente, s-au produs viituri, pârâurile din mai multe comune au ieşt din matcă şi au măturat totul în calea lor. Dezastrul a început în noaptea de 11 septembrie, care avea să fie şi ultima pentru nouă oameni din Cuca, Cudalbi, Costache Negri, Pechea şi Griviţa. Sute de case au fost reduse la mormane de moloz, în doar câteva ore, iar alte mii de oameni au trecut, la propriu, pe lângă moarte.
Inundaţiile din septembrie 2013 au afectat 39 de localităţi gălăţene, iar bilanţul a fost sumbru: 8.265 de persoane au fost evacuate, au fost salvaţi 227 de oameni, au fost inundate 3.443 de locuinţe, alte 71 de case au fost distruse în totalitate, s-au înregistrat 7.700 de animale moarte, alte 752 fiind salvate. În urma bilanţului, s-a constatat că au fost avariate 747 de poduri şi podeţe, au fost inundate 828 de curţi şi grădini, 3.947 de hectare de suprafeţe agricole, 770 de hectare de păşune, 150 de hectare de pădure. În ceea ce priveşte căile de comunicaţie, au fost afectate, pe diferite segmente, DN 25 şi DN 26, 11 drumuri judeţene, şase drumuri comunale, 25 de drumuri săteşti şi un segment de cale ferată.
Acesta a fost bilanţul unei nopţi de calvar, de altfel cel mai dramatic episod petrecut în România în ultimii 30 de ani, măsurat în mii de metri cubi de apă. Totul ar fi trebuit să fie o lecţie de viaţă, din care toţi ar fi trebuie să tragă concluzii şi să înveţe. Câţi au învăţat însă ceva?
Culdalbi, una dintre cele mai afectate localităţi
Una dintre cele 39 de localităţi inundate, poate cel mai puternic lovită de ape, a fost comuna Cudalbi. Aproape 400 de case au fost afectate, o femeie a făcut infarct, iar o fetiţă de opt ani şi-a pierdut viaţa în apele învolburate. Comuna a fost lovită de ape două seri la rand.
Se pare însă că localnicii şi primarul Ştefan Drugan au tras ceva învăţăminte din toată această tristă poveste. După doi ani de la teribilul eveniment, în 2015, comuna părea să fi renăscut. Şi asta pentru că oamenii au primit bani de la Guvern pentru a-şi reface casele. Edilul a refuzat să dea banii în mână şi i-a forţat pe toţi cei afectaţi de inundaţii să îşi facă conturi bancare. „Eu am avut curaj şi am făcut o adunare publică, s-au adunat vreo 300 de oameni şi le-am spus că vor primi banii în cont. Erau foarte mulţi bani, vreo şapte milioane, o lună şi ceva primăria ar fi fost foarte aglomerată, dacă achitam în mână”, povestea, în 2015, Ştefan Drugan, primarul din Cudalbi.
După ce şi-au refăcut casele cu banii veniţi de la Bucureşti, iar viaţa a reintrat în normal, oamenii păreau să fi uitat de nopţile de 11 şi 12 septembrie 2013, când apele năvăleau peste ei. Nu acelaşi lucru l-a făcut însă şi primarul, care şi-a dorit să nu se mai confrunte cu o aşa nenorocire. Acesta a fost motivul pentru care şi-a dorit foarte mult să facă o regularizarea a pârâului Geru.
“După ce am terminat cu nebunia din 2013, mi-am pus în cap să fac regularizarea, despre care eu spuneam atunci că este musai de făcut. M-am ţinut de capul celor de la Apele Române să facem acest lucru. Din punctul meu de vedere, era o urgenţă. Din punctul lor de vedere, nu era urgenţă. M-am ţinut de capul lor vreun an şi ceva să reuşesc să-i fac să fie de acord cu ceea ce ne-am propus noi, administraţia locală. Cu chiu cu vai, şi cu ajutorul presei, am reuşit să-i facem să întocmească acel plan de regularizare. Un astfel de plan nu mai fusese făcut, conform schiţei de la ei, din anul 1972. Atunci a fost ultima regularizare, cu documente”, îşi aminteşte Ştefan Drugan.
Legislaţia, permisivă şi nu prea
Edilul a studiat foarte atent legislaţia din acel moment, pentru a găsi varianta cea mai bună care să îi vină în ajutor. Şi-a dat seama că nu prea are cum să facă singur regularizarea, motiv pentru care a insistat foarte mult la Apele Române pentru un plan. “Există o parte legislativă, ne-am uitat atunci în lege şi ne-am bătut capul, pentru că noi nu aveam voie, ca administraţie locală, noi trebuie doar să păstrăm curăţenia canalelor şi a albiilor de scurgere. Proprietari sunt cei de la Apele Române, aşa scrie în Legea 107/1996. Am încercat să ne legăm de ceva din lege, ca să nu vină Curtea de Conturi să ne impute cheltuielile. Noi, nefiind proprietari, nu puteam să facem un proiect de regularizare. Asta trebuia să facă Apele Române. Ei au spus că nu au în buget aşa ceva, că înseamnă sume mari. Cei de la Iaşi au spus că trebuie vorbit cu ministrul, poate anul următor se va prinde în buget. Chiar şi oamenii din sat îmi spuneau că se va mai întâmpla o aşa viitură abia peste 100 de ani. Suta aia s-a terminat în 2013, iar cealaltă sută de ani a venit în 2016. Cu chiu cu vai, am găsit înţelegere la cei de la Iaşi, care le-au dat dispoziţie celor de la SGA Galaţi să îşi prindă în buget şi să facă acel plan”, explică edilul.
După ce au notat că în 2013, în centrul comunei, cota pârâului Geru a avut 358 de centimetri, adică cu 88 de centimetri peste cota de pericol, planul de bătaie a fost întocmit, iar utilajele au fost trimise la Cudalbi. “În baza acestei documentaţii, ne-am apucat de regularizare. Ei spuneau iniţial că trebuie să mişcăm undeva la 115.000 de metri cubi de pământ, lungimea totală fiind de 6,5 kilometri. Am reuşit iniţial să facem regularizarea pe doi kilometri. După aceea, au spus că au o intervenţie undeva pe un canal, pe Siret, era o breşă acolo, unde ar fi trebuit să stea maximum trei săptămâni, iar după aceea urmau să se întoarcă la Cudalbi”, completează Ştefan Drugan.
Ambiţia a salvat comuna
Au urmat alte insistenţe, alţi nervi întinşi la maximum. Dar, până la urmă, echipele s-au întors în Cudalbi, pentru a termina regularizarea pârâului. „Am avut probleme şi cu cetăţenii din comună. S-au supărat mulţi că le-am stricat gardurile, că le-am tăiat copaci. A trebuit să le cărăm şi gunoaiele, pe acolo pe unde s-a putut. Una peste alta, cu înjurăturile de rigoare, am reuşit. Pentru mine, este important ce se vede în urma mea. Am avut o satisfacţie enormă în octombrie 2016, şi nu peste 100 de ani, cum spunea lumea, când a venit din nou viitura. Recunosc că îmi tremurau genunchii la unul dintre poduri, la primul pod, şi undeva unde nu a fost decolmatat, undeva în extravilanul localităţii, apa depăşise malul pârâului Geru. Cât era de larg făcut spaţiul, apa nu ajunsese încă la pod, ploaia nu se mai oprea. În 2013, am avut 147 de litri pe metrul pătrat, în 2016 am avut 172 de litri pe metrul pătrat, vă daţi seama că apa trebuia să se ducă undeva. Din fericire, am fost singura localitate care nu a fost afectată de inundaţii. Ceilalţi au fost afectaţi groaznic. Am avut şi o satisfacţie personală, când ministrul Tudorache, ministru tehnocrat, a vrut neapărat să mă cunoască, după inundaţiile din 2016”, a conchis edilul.
Astfel, cu o ambiţie de invidiat, primarul din Cudalbi a reuşit să evite un nou dezastru. Şi, ţinând cont că după inundaţiile din 2016, Guvernul nu a mai alocat fonduri pentru ajutorarea celor lăsaţi fără bunurile luate de ape, situaţia ar fi fost de două ori mai tragică decât în 2013, când localnicii din Cudalbi au primit bani de la Guvern.
Cât a costat lucrarea
Pârâul Geru este afluent de stânga al râului Siret, are o lungime de 62 de kilometri şi străbate teritoriile comunelor Smulţi, Valea Mărului, Cudalbi, Griviţa, Costache Negri, Pechea, Tudor Vladimirescu, Piscu şi Independenţa. În memoriul tehnic făcut de cei de la Apele Române, se artă că, în anul 2013, unda de viitură produsă de precipitaţii, care a tranzitat intravilanul localităţii Cudalbi, a generat inundaţii, producând pierderi de vieţi omeneşti şi însemnate pagube materiale. „Menţionăm că în amonte de Cudalbi, viitura produsă de torentul Găunoasa a distrus două baraje de greutate, antrenând aterisamentul acestora în aval de apa Geru”, se arată în memoriul tehnic.
Întreaga lucrare a presupus o cheltuială de 260.000 de lei, din care 53.332 de lei au însemnat manopera şi 350 de lei materialele. „Noi am cheltuit nişte bănuţi. Ei au spus că nu au bani. Atunci am reuşit, printr-o hotărâre de consiliu, să prevedem în buget o sumă pentru combustibil, pe baza Legii apelor, pe care noi avem obligaţia să le menţinem curate. Noi am atribuit 200.000 de lei pentru combustibil, iar cei de la Apele Române au venit cu 60.000 de lei. Nu costă atât de mult, dar trebuie să te apuci să faci”, a explicat Ştefan Drugan, primarul din Cudalbi.
