E-AŞA DE ÎNTUNERIC, DOAMNĂ, CĂ NU SE VEDE NICI LUMINA - bâjbâi corect pe ordonată/ şi pe abscisă, dar nu văd şi nu aud enormitatea/ unde se-ntâmplă ce se-ntâmplă: morfologia şi sintaxa/ acestui surdomut prăpăd [!!!] [!!!] şi mă întrec în levitaţii/ prin bezna ceasta exemplară, prin tot închisul cest localnic/ în cest deschis nemărginit, dau din uitare în uitare,/ din colţ în colţ, din lipsă-n lipsă, dar nu mă-mpiedic de sămânţa/ vro unui licăr (de)finit [!!! ...

Intră... ia loc în universul meu cu stele brute şi cu stele nete, cu muzici de-ngropare şi botez, lângă fereastră, ori lângă perete, ori în mansardă, ori în demisol, oriunde vrei... alege fără grabă, dar fii atentă, n-ai de aşteptat: în orice clipă-i gata să înceapă şi una şi-alta, într-acelaşi timp - adică, negreşit, război şi pace să vezi ce face ZERO la plural, şi TOT la singular să vezi ce face !!! Ia loc... e-un univers fără cusur, egal cu sine: poate să ...

Uite, pun plicul între mine şi orizont... şi mă uit în zare! şi, uite, zăresc ceva, ca un abur, în plic! ceva scris! sau ceva ca un scris! nu înţeleg ce scrie acolo! nu pot descifra, mai ales că mi-am pierdut dioptriile prin râpa cea unică şi mare... şi prin cârciumile cele multe şi mici!... dar am emoţii! însă, destul de ciudat, pe hârtia plicului nu văd nici o amprentă, nici o urmă de ea! şi, din câte aud de la alţii şi din câte văd în cărţi, această doamnă n ...

Îmi pare rău... îmi pare rău/ că te-am lăsat la întâmplare când am plecat... s-apropia/ vremea cireşelor amare, era cam cum e-acum, era/ frumos-năuntru şi afară, tu lăcrămai în urma mea/ şi tremurai ca o vioară - n-am vrut să văd, nici să aud/ suspinul tău, strigătul care zicea că n-ai să poţi trăi/ singurătatea viitoare !!! Sigur că da... tu mi-ai slujit/ (cu milă) pomii din grădină: i-ai descântat şi le-ai cântat.../ şi-ai avut grijă să nu vină cei răi � ...

N-o cunosc. Nu cred că o cunosc. Este posibil s-o fi văzut (pe) undeva, vreodată, dar să nu-mi fi dat seama că-i ea, tocmai ea, doamna Lui. Este posibil. Cum să nu fie posibil? Mai ales că eu, vagabond şi derbedeu, umblu peste tot, şi n-are cum să nu fi fost şi ea, măcar o dată, acolo. Cum să nu umble prin pădure? Cum să nu umble prin râpi, după pupeze calde ori pupeze reci, după pui de şopârlă ori pui de bogdaproste? Cum să nu cotrobăiască prin bibliotecă, după eroi r ...

somn şi trezie-n silă şi în vrere (ne)cugetată, (i)materială, lumină-n întuneric, viaţă-n moarte, (re)strânse-ntr-o formulă radicală   un sârg (de)odorant gratis şi cinic din cale-afară, de afară-n cale, hohotitor concret/abstract cu faimă-n (re)memorări infinitezimale   veniţi la masă şi luaţi visare şi vrajă despre genă şi geneză, din jertfa cestui punct al mântuirii şi-a cestui univers fără adresă   veniţi la masă şi luaţi viteză din milă, din candoar ...

nu cred că nu se poate să se-ntâmple şi nu mă mint că nu-i adevărat – nici nu regret şi nici nu sper nimica din (ne)păsarea lui emcepătrat   o stare in/credibilă de masă – micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii (s)puse-n viteză logică pătrată   viteză dreaptă şi viteză strâmbă, din sine-n colo şi din colo-n sine, prin spaţiul rece al deşertăciunii, prin timpul cald al proniei divine   un rost în care taina-şi face cuibul pe loc s ...

Vine şi trăieşte din/în stirpea rară a marilor cititori de Poezie! Nu-i altceva decât un admirator incurabil al Inefabilului! Şi nu-i altcineva decât Maria din Centrul părţii de nord a Moldovei de sud! Maria din pădurea cu salcâmi! Salcâmii aceia rari şi înalţi tocmai până la Cer, chiar până dincolo de Cer, pot spune! Şi cu flori negre! Negre cum numai irisurile Luminii din „Izvorul nopţii” lui Lucian Blaga pot fi!...Ieri, exact la limita dintre „a fi” şi „a nu f ...

Ea este! Pentru că numai ea ştie atât de bine să se ascundă în spatele cuvintelor şi să-mi citească toate cuvintele în spatele cărora mă ascund! Dar nu numai că citeşte, ci mă şi găseşte exact acolo (unde), exact acolo (de unde), exact acolo (până unde)...şi exact atunci (până când)! Şi nu cumva să credeţi că-i doamna aceasta! Nu-i! E doamna cealaltă! E doamna care-mi face duminici în fiecare zi, e doamna care poartă greieri în păr, e doamna cu muşcate la fereas ...

Seminţe de lumină pe-oglinzi orizontale trec fără capăt, parcă s-ar duce nicăieri să stea, să încolţească, să nu le vadă nimeni când cresc şi-nnobilează tăceri peste tăceri!   Şi vin pe-aceeaşi cale seminţe de-ntuneric şi se-ntâlnesc, surate, şi nu vorbesc nimic, iar oamenii se uită şi pleacă şi le uită – ele-şi plutesc menirea prin flăcări şi prin frig!   Zici că-s altare negre şi albe – ce orchestră cu pene cheamă ochii să descifreze, lungi, sopran ...