Ieri, după ce s-a întors de la biserică, Maria lui moş Vasile Cherpedin a oftat de trei ori...şi a murit! De inimă rea a murit! Că a suferit şi a plâns foarte mult când s-a stins Maria lui moş Ion Mutelcă! Şi chiar o auzeam zicând: „Cred că nici eu nu mai durez mult! Ce mă fac şi ce să mai fac fără Maria lui Ion? Numai dânsa mai rămăsese cea mai aproape de mine! Cu ea mai stăteam la o clipă de Taină, la o ceşcuţă cu ceai, la o depănare de amintiri, la o lectură d ...

Moto: „au făcut copiii noştri dinţi/ muşcă din bunici şi din părinţi   muşcă din văzduh şi din pământ/ muşcă şi din morţii din mormânt”                                                                                (Tudor Gheorghe)   am încercat frumos...am încercat cu vorbă rară, blândă şi înceată, să vindec rana liniştii din jur, să-i bandajez fractura, să nu vadă cum fii şi fi ...

Cum să nu-i rămână ugerul gol, dacă-l sugea viţelul pe tot? Şi vaca păştea, tot păştea...ca să umple rezervorul din nou, continuu, nu? Şi doar zicea biata mamă: ai grijă, nu cumva să-l scapi pe „frate-tu” la supt, că iei pasul şi lovitura, dăm pacea pe gâlceavă şi cinstea pe ruşine...şi stai flămând, de-or să te râdă oamenii şi-or să spună că semeni cu-un sac de box, dezumflat!...Zicea, sigur că zicea de fiecare dată, când plecam cu Gălbiniţa sau cu Flor ...

eu nu sunt eu. şi nici nu mai întreb/ pe nimeni despre mine. nu răspund/ la provocări şi lovituri. nu plâng./ nu râd. mă simt mai mic decât mărunt.// eu nu sunt eu. oriunde am fugit/ nu l-am găsit nicicând pe celălalt./ oriunde m-am întors nu eram eu./ era ceva mai nalt decât înalt.// era ceva frumos. de nedescris./ era ceva urât. de nevăzut./ era ceva curat. şi orbitor./ era ceva murdar. abia născut.// am încercat măcar să-l desenez./ am încercat să-l leagăn. să-l ado ...

Cu mult timp înainte de Naşterea mea, cam cu o Veşnicie, am (fost) cunoscut (de) două doamne: doamna Maria Aia şi doamna Maria Asta! Amândouă-s la fel de frumoase şi importante! Au aceleaşi trăsături de caracter! Şi fizic sunt leite! Chiar dacă unii şi alţii spun că Una-i bună şi Alta-i rea, eu jur cu mâna pe Crucea din partea de Nord a Moldovei de Sud, înfiptă-n turla Bisericii, dar şi-n Văzduhul Schitului Zimbru, că ambele, şi Aia şi Asta, nu se deosebesc prin/cu nimi ...

a fost curat, fulgerător/ şi negreşit, ca-ntr-o legendăcu babe cloanţe de cuvânt/ şi cu ne-ncredere absentă,cu feţi frumoşi, cu zei urâţi/ şi cu ilene naturale,cu aer clar şi primitor,/ foşnit prin sfinte mahalale,cu împăraţi de care vrei,/ cu doamne-ajută, doamne-iartă,cu nunţi la care-am fost să-nvăţ/ ce este arta pentru artă !!!toate s-au stins, toate-au pierit/ – parcă s-au dus în altă parte,unde-s numai cuminţi cu minţi/ şi unde-i viaţă fără moarte !!!ai ...

Doamna din titlu este nevasta lui moş Ion la fel de Mutelcă. Împreună (zi de zi şi noapte de noapte) ceşti doi grozavi şi blânzi discipoli ai Poeziei şi ai lui bădia Socrate au trăit aproape bine şi aproape liniştiţi, dar curaţi şi crezători în Suflet şi în Dumnezeu şi în Curat cum numai Singurătatea lui Unu poate fi. Totdeauna au avut la bază socraticul „ştiu că nu ştiu nimic...şi nici măcar atât”. Totdeauna s-au străduit să nu deranjeze micul şi marele împ ...

sunt pe drumul cel bun şi sunt umplut cu speranţe cum toţi deştepţii şi nebunii care plâng şi râd şi scormonesc şi caută cutia neagră a deşertăciunii !!!   sunt pe drumul cel bun şi toţi mă aplaudă şi mă invidiază şi n-au curaj să spună – nici măcar în ceasul al treisprezecelea – că sunt înconjurat cu minciună !!!   sunt pe drumul cel bun şi n-am voie să mă abat din cale nici măcar o secundă, nu am voie nici să gândesc, nici să visez că mai e puţin � ...

Exact în urmă cu 80 de ani, 8 zile, 8 ore, 8 minute şi 8 secunde, Tovarăşul Iosif Vissarionovici Stalin l-a sunat cu firul scurt – atunce încă nu se implementaseră firele lungi – pe Herr Adolf Hitler şi i-a spus/ordonat următoarele: „Dragul meu drug, nebunul meu hitlerist mondial, te rog foarte mult să strângi toată suflarea forţele tale militare ne/regulate de la Otto von Bismarck până în clipa asta...şi să porneşti Barbarossa, că tare mi-i a juca de-a războiul, tare ...

Nu sper şi nu regret...şi mi se pare continuu devreme şi târziu: aş vrea să-mi amintesc, însă nu ştiu când a-ncolţit şi când a dat în floare această umbră/holbură – fir lung şi urcător mereu spre frumuseţe, aşa, să plâng de dor şi să mă-nveţe de unde până unde pot s-ajung, de când şi până când mai am să caut pe/trecerea des/cântului prin flaut !!!Nu sper şi nu regret...sunt o părerea mea despre a fi şi a nu fi infern sau paradis, noapte sau zi, mână în ...