* Numai un sfert dintre proiectele şi studiile de fezabilitate făcute pentru şcoli deja s-au finalizat cu un contract * Sunt şi cazuri când s-au semnat contracte, dar nu s-a primit finanţarea * Inspectorul general Doruleţ Resmeriţă susţine că nu există nicio strategie pentru chivernisirea fondurilor, dimpotrivă, se face jaf * Sistemul de licitaţii în România este, spune Resmeriţă, foarte prost *
Recent, conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean a realizat o statistică a proiectelor şi studiilor de fezabilitate făcute degeaba, în speranţa că se vor primi şi fonduri pentru executarea lucrărilor. Sunt instituţii care stau cu proiectele în sertar chiar şi de patru ani de zile.
Unele proiecte chiar au fost reînnoite, pentru că, în aşteptarea banilor pentru investiţii, studiile de fezabilitate nu mai erau valabile. Toate acestea spre profitul firmelor de proiectare, dintre care, unele nici măcar nu-şi îndeplinesc cum trebuie sarcinile.
Cum finanţările pentru investiţiile în şcoli vin din mai multe surse, sau din aceeaşi sursă prin intermediul mai multor ordonatori de credite, nimeni nu mai are o situaţie clară a banilor care se cheltuiesc degeaba şi pe lucrări de proastă calitate. Mai rău decât atât, legile sunt strâmb făcute (cu bună-ştiinţă) încât foarte greu poţi trage pe cineva la răspundere.
425 de proiecte şi studii de fezabilitate în patru ani
Conform statisticii ISJ, în perioada 2005-2009, s-au întocmit 425 de proiecte şi studii de fezabilitate (câte 100 pe an!), valoarea lor totală ridicându-se la aproape 80 de miliarde de lei vechi.
„În urma acestor studii şi proiecte, valoarea totală a investiţiilor propuse se ridică la 4.054 de miliarde de lei vechi. Dar s-au încheiat contracte numai pentru 1.050 de miliarde de lei vechi. Şi nu toate contractele au primit finanţare!”.
„Înseamnă că numai un sfert dintre proiectele şi studiile de fezabilitate făcute au avut finalitate. Pentru trei sferturi, banii s-au risipit degeaba”, ne-a declarat inspectorul general Doruleţ Resmeriţă.
Exemple care dor
La Colegiul Tehnic „Traian Vuia” (Auto) s-au cheltuit 860 de milioane de lei vechi pentru un proiect şi două studii de fezabilitate pentru reparaţiile capitale ale căminului internat.
Cum de ani de zile finanţarea există numai la nivel de promisiuni, condiţiile din cămin sunt sub orice critică. Nu se mai nădăjduieşte primirea a 41 de miliarde în bloc, atât cât ar costa lucrările şi s-a început reparaţia cu ţârâita. În vara aceasta Primăria a dat bani pentru văruit.
„Inspectorul şcolar general a promis că va face demersuri pe lângă Ministerul Dezvoltării, să primim finanţare pentru reabilitarea termică: acoperiş şi geamuri. Plouă la ultimul etaj, iar pe sub ferestre trece vântul fără probleme. Aşa că nu mai putem aştepta”, ne spune directoarea colegiului, Lidia Mazilu.
Lucrările se vor face pe bucăţi, cu finanţări din surse diferite, iar vechiul proiect nu va mai avea valabilitate. Pentru fiecare lucrare cu sursă de finanţare diferită va fi nevoie de astfel de documente noi. Alţi bani, altă distracţie! Iar cu banii cheltuiţi pe studii şi proiecte s-ar fi putut face altceva.
Contestaţiile au săpat finanţarea
La Colegiul „C. Negri” (Pedagogic) s-au întocmit proiectul şi studiul de fezabilitate, s-a semnat contractul, dar nu se fac lucrările. „Au fost probleme. Când s-a primit finanţarea, a trebuit să se rezolve contestaţiile la licitaţie”.
„După această etapă, s-a desemnat o firmă câştigătoare, dar am pierdut finanţarea şi n-am mai primit alta nici în ziua de astăzi”, ne declară directoarea Ileana Şelaru.
„Pentru campusul „Cuza” s-au cheltuit 10 miliarde de lei vechi pentru proiectare şi studii de fezabilitate, iar valoarea sumei care s-a investit este mai mică. S-au făcut lucrări de numai 8,5 miliarde de lei vechi care au fost sistate şi nu se ştie când vor reîncepe sau dacă vor reîncepe”, mai spune Doruleţ Resmeriţă.
Mai scumpă daraua decât ocaua
Şeful învăţământului gălăţean a mai dat ca exemplu şi cazul de la Şcoala Nr. 11, unde s-a cheltuit uriaşa sumă de 450 de milioane de lei vechi pentru un proiect de pus şarpantă (acoperiş), când cu banii aceştia se făceau lucrările de hidroizolaţie fără nicio problemă.
„La „Radu Negru” s-au dat 400 de milioane de lei vechi pentru proiectul de schimbare a instalaţiilor pentru utilităţi. De ce un preţ aşa de mare, când proiectul de utilităţi există deja în arhivă şi nu trebuie decât să-l reactualizezi?”, se întreabă retoric Doruleţ Resmeriţă.
Proiecte din birou, soluţii învechite
O altă problemă ar fi aceea că, după ce se percep sume astronomice, proiectantul nu-şi face treaba cum trebuie. Nu puţine sunt cazurile când grădiniţe din judeţ au fost proiectate cu mai puţine WC-uri sau chiuvete decât permit normele la numărul de copii care le frecventează.
„În repetate rânduri am constatat că proiectele au fost făcute din birou. Nu a venit nimeni pe teren să măsoare suprafeţele. Ori s-au folosit soluţii vechi. Cum a fost cazul la Şcoala de la Cuza Vodă, unde s-a trecut în proiectoare o centrală cu tehnologie veche care n-a mai putut fi găsită”.
„La fel şi la unele şcoli unde s-a proiectat hidroizolaţia cu nişte soluţii tehnice învechite. Şi exemplele pot continua. Am mai spus deja despre grădiniţele proiectate fără scară de incendiu”.
„A trebuit să se dea alţi bani pentru proiectarea scărilor, deşi în mod normal ar fi trebuit să fie incluse în planurile iniţiale”, mai adaugă Resmeriţă.
„Legea licitaţiilor e proastă”
„Nu are cine să le ceară socoteală celor de la firmele de proiectare. La unele şcoli finanţarea a venit odată prin primării, iar anul următor prin ISJ. Legea licitaţiilor la noi e proastă. Se merge încă pe preţul cel mai mic”.
„Constructorul evaluează lucrarea înainte, după caietul de sarcini, vine cu un preţ sub nivelul celui de acolo şi câştigă licitaţia. Apoi se adaugă anexe cu lucrări suplimentare care depăşesc cu mult preţul cu care s-a intrat în licitaţie”.
„Spui că faci lucrarea cu 3 miliarde de lei vechi când ea costă 4. Câştigi licitaţia şi, prin lucrări suplimentare te duci la 5 miliarde de lei vechi. Şi ai eliminat o firmă care a fost corectă şi a cerut la licitaţie preţul normal”, a mai precizat inspectorul general.
E clar că în administrarea banilor publici domneşte haosul. Iar lucrurile sunt lăsate aşa cu bună-ştiinţă. Pentru că toţi au de câştigat. De la partidele care se perindă la guvernare, la clientela politică şi la instituţiile administrative.
În dauna cetăţeanului de rând care plăteşte taxe şi impozite şi mai speră, dacă tot e jupuit pe toate părţile, să trăiască într-o ţară civilizată. Nicio şansă.
