Înălţarea Domnului a fost marcată joia trecută în comunitatea catolică gălăţeană (cu decalaj faţă de Înălţarea la ortodocşi) altfel decât de obicei. Serviciul divin s-a săvârşit, pe 10 mai, nu la Biserica Catolică – Parohia Romano-Catolică „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul”, ci la Capela catolică din Cimitirul Eternitatea, înconjurată de un adevărat Père-Lachaise al mai multor confesiuni, unele aparţinând mozaicului etnic foarte variat din epoca de mare înflorire a portului nostru, în care au trăit,pe lângă numeroasele etnii definitiv stabilite aici, şi francezi, elveţieni, italieni ori britanici.
Motivul acestui requiem, urmat de o ceremonie asemenea la mormântul părintelui Eugen Blăjuţ, un foarte iubit confesor şi sfătuitor, şi de vizitarea Monumentului eroilor italieni din Primul Război Mondial, a fost acela de a înălţa rugăciuni de pomenire şi de iertare pentru sufletul eroilor din războiul de acum un veac, „eroi cunoscuţi şi necunoscuţi, de toate religiile, mai cu seamă catolici, care acum o sută de ani au murit pentru patria noastră”. Slujba a fost ţinută de părintele paroh Cristian Dumea şi un sobor de preoţi. În bătăi de clopot, cântările – „Sfinte Dumnezeule”, „Gloria, gloria” şi altele, la care au participat cu bucurie şi vizibilă iluminare numeroşii enoriaşi prezenţi, au fost o legătură caldă, apoi fiecare a strâns cât mai multe legături, dăruind celuilalt pace, după cum sună şi generoasa formulă. De altfel, despre pace s-a vorbit şi în predică. Şi despre sacrificiul, care nu trebuie uitat, al străbunicilor noştri. A fost lăudată apoi, la discuţiile frăţeşti de lângă capelă, ridicarea, din nou, a Monumentul apărătorilor Galaţiului de la 1918, cu cele zece nume de ostaşi gălăţeni şi a ofiţerului din Vânători, căzuţi tocmai pentru ca noi să mai fim astăzi...
Anul acesta, de la Iaşi, un decret al episcopului Diacezei catolice ieşene, P. S. Petru Gherghel, cere ca, în anul Centenarului, de Înălţare, de 27 Iunie, Ziua diecezei şi de 1 Decembrie, în toate bisericile care ţin de Diaceza Iaşi să fie cerebrat un „Requiem solemn cu participarea cât mai multor credincioşi, a autorităţilor locale şi îndeosebi a copiilor şi tinerilor ca ei să continue să aducă mereu cinstire înaintaşilor noştri”, precum şi participarea enoriaşilor la eveniment similare alte altor comunităţi Episcopul a mai cerut să fie căutate numele eroilor catolici căzuţi în Primul Război Mondial, pe nedrept uitaţi. Pentru sufletul lor şi al celorlalţi eroi, de alte confesiuni, comunitatea s-a rugat cu pioşenie. În predică, a fost deplânsă lipsa de voinţă a reunirii Bisericii, care, indiferent de confesiune, se închină aceluiaşi Dumnezeu, şi s-a evocat cu căldură coincidenţa calendaristică ce a făcut posibilă anul trecut sărbătorirea Paştelui şi a Înălţării în acelaşi timp şi de catolici, şi de ortodocşi, aşa cum ar fi firesc să fie mereu. Important mi s-a părut şi apelul către păstrarea păcii, care a făcut şi de această dată posibil ca enoriaşii să se poată aduna „cu tot răgazul”, copiii să meargă la şcoală şi oamenii să construiască.
