* Multe proiecte ale ministerului sunt îngheţate * Salariile personalului din sistem şi mare parte dintre medicamente se plătesc doar cu ajutorul creditelor de angajament * Spitalul Regional Galaţi-Brăila, fără piatră de temelie * Puţine veşti despre co-plată * Ce îi trebuie managerului eficient în Sănătate? *
După ruperea alianţei de guvernare, o mare parte dintre proiectele din Sănătate de care şi gălăţenii erau direct interesaţi au fost învăluite în tăcere. Instabilitatea politică şi lipsa banilor la bugetul de stat nu mai permit, în acest moment, nici dezvoltarea infrastructurii şi nici reformarea sistemului.
Detalii privind stadiul în care se află unele dintre proiectele care v-ar putea influenţa direct viaţa de zi cu zi ne-a oferit dr. Aurel Nechita, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii până în urmă cu o lună.
Reporter: D-le doctor, în ce stadiu se află proiectul Spitalului Regional Galaţi-Brăila?
Dr. Aurel Nechita: S-a dat hotărârea de Guvern, în urmă cu o lună, prin care s-au alocat 15 hectare pentru construcţia acestui spital. S-au alocat atunci 15 hectare, câte 7,5 hectare de la Galaţi şi 7,5 de la Brăila. Prin respectiva hotărâre de Guvern, terenul a trecut din domeniul local, de la Consiliile Judeţene, în domeniul Statului şi în administrarea Ministerului Sănătăţii. Acesta e stadiul actual.
Studiul de fezabilitate necesar pentru o nouă hotărâre de guvern care însemna aprobarea indicatorilor tehnico-economici (de fapt, pentru aprobarea finanţării) e în lucru. Hotărârea de guvern e congelată. Am fi putut pune o piatră de temelie. Aşa s-ar putea să o punem în ianuarie, dacă avem şanse.
R: Se stabilise iniţial ca la 1 septembrie să se introducă sistemul de co-plată. S-a vehiculat o amânare până la 1 ianuarie. Apoi nimeni din minister nu a mai spus nimic despre acest subiect.
Dr. A.N.: Co-plata e în vigoare în majoritatea ţărilor UE. Ultimii care au introdus-o au fost ungurii, în urmă cu un an de zile. Bineînţeles că şi la ei a fost cu puţin scandal. E normal să fie aşa, când îi spui omului că sănătatea costă, după ce timp de 50 de ani i-ai tot „cântat” că e gratuită.
La noi s-a făcut mai întâi o acţiune de informare a populaţiei. Apoi am decis să facem un sondaj de opinie cu o firmă serioasă şi să introducem co-plata în situaţia în care cel puţin 51 la sută din populaţie era de acord cu această măsură. Nu s-a mai făcut acel sondaj şi la ora actuală sunt convins că nimeni nu se mai ocupă de acest subiect.
R: Cum ne va influenţa acesta lucru?
Dr. A.N.: România a rămas singura ţară din Europa în care pacientul nu are acces la un pachet bazal de servicii, care trebuie să-i fie asigurate obligatoriu. Pentru a beneficia de servicii suplimentare, peste acest pachet, pacientul poate apela la asigurările private. Dar să nu ai bani şi să spui că faci totul bine nu înseamnă decât să minţi populaţia în continuare.
R: Cum de a ajuns să fie atât de necesară co-plata?
Dr. A.N.: Sunt mai multe motive pentru care banii din Sănătate nu ajung, fapt pentru care co-plata ar fi fost necesară. Cam 90 la sută din bani provin de la Casa Naţională de Asigurări Sănătate, iar 10 la sută direct din bugetul statului, prin Ministerul Sănătăţii.
S-au petrecut două fenomene. Unul politicianist şi unul economic. Cel politicianist: dl. Nicolăescu, înainte de campania electorală pentru Parlament, a scăzut contribuţia personală de la 7 la sută atât pentru angajat cât şi pentru angajator la 5,5 la sută şi 5,2 la sută angajatorul. Practic, de la 14 la sută a scăzut la 10,7 la sută, ceea ce a însemnat foarte mult. Nu era momentul.
Şi fenomenul economic: din cauza crizei economice, a crescut şomajul şi a scăzut masa de contribuabili. De aceea se preconiza să se încaseze cu 16 la sută mai puţin ca anul trecut.
R: Ce alte proiecte au trecut pe lista de aşteptare?
Dr. A.N.: Urma să fie implementat Registrul Naţional al Donatorilor de Celule Stem. Am creat cadrul juridic – hotărârea de guvern prin care el lua fiinţă. Am găsit spaţiul – Centrul Naţional de Transfuzii din Bucureşti. Trebuia şi un director care să deruleze acel program. Inclusiv Galaţiul făcea parte din cele 10 centre.
Apoi, era vorba despre screening-ul pentru depistarea cancerului de col uterin. 200.000 de femei urmau să beneficieze de acest screening. Toată infrastructura era stabilită pe judeţe, cu medicii ginecologi, cu cei de familie…
La ora actuală nu se mai mişcă absolut nimic. Din câte ştiu eu, în acest moment banii pentru programe cum ar fi cancerul sau diabetul sunt insuficienţi, şi nu este exclus ca acei bani să fie dirijaţi către programele cu fonduri deficitare.
R: S-au purtat discuţii nesfârşite pe tema calificării miniştrilor Sănătăţii. Până la urmă, ar fi mai bine ca ministrul să fie economist, absolvent de medicină, medic cu experienţă…
Dr. A.N.: După mine, nu contează dacă eşti medic, economist, jurist sau dacă ai altă calificare. După părerea mea contează ca respectiva persoană să aibă experienţă în sistemul sanitar.
Dacă, spre exemplu, eşti un foarte bun economist, dar vii dintr-un alt sistem, până ajungi să-l cunoşti bine pe acesta ţi se termină mandatul. Dacă îl cunoşti, nici nu mai contează atât de mult dacă ministrul e sau nu medic.
Mai contează şi ca secretarii de stat să fie oameni cu experienţă în domeniul sănătăţii. Dacă ai consilieri buni, secretari de meserie şi directori generali buni, nu mai contează ce specializare are ministrul.
Din păcate, atunci când schimbăm, schimbăm tot, până la portari. Nu mă refer la faptul că în minister se schimbă miniştrii, ci şi directorii. Astăzi sunt alţi directori decât cei pe care i-am lăsat acum două săptămâni. Dacă baza ministerului nu rezistă, atunci toate lumea vine, pleacă şi fiecare ia munca de la capăt.
