Peisaj de noiembrie în Micro 39

Peisaj de noiembrie în Micro 39
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Întunecat, noros, cu nămol pe alocuri şi frunze multe împrăştiate de vânt sau de purtătorii de mături, cu câini cotrobăind prin gunoaie şi cai care tropăie discret în faţa căruţelor, Micro 39 e o bucată de oraş fantastic.

Dacă eşti atent la detalii, parcă intri într-o altă lume. Nu cu mult diferită faţă de cea pe care o poţi întâlni în orice alt cartier muncitoresc al Galaţiului, dar având totuşi o identitate proprie.

Parcă mai mult decât în alte locuri, oamenii îşi pun rufele la uscat în faţa blocului. Civilizaţia izmenelor uscate printre frunzele toamnei domneşte parcă dintotdeauna în Micro 39. Îţi dă senzaţia de mahala emancipată, în care rufele se spală în casă, dar de uscat se usucă în public. Nimeni nu are frică, izmenele nu se fură în acest cartier.

Dar îţi fură privirea altă civilizaţie, cea a garajelor gospodăreşti asezonate cu grătare în faţă şi cuşti pentru porumbei deasupra. Plus maşinile parcate în faţă (de obicei Dacii de dinainte de Revoluţie), ca paravan la murăturile şi activităţile bahice.

Încet-încet, de vineri seară şi până duminică, în Micro 39 începe să miroase a grătar. Iar asta susţine, indirect, şi civilizaţia câinilor.

De luni până vineri program de căutat prin gunoaie, de vineri până duminică mai puţină muncă: dat din coadă în faţa garajelor, în aşteptarea fripturii sprinţare, care a părăsit grătarul. Sau a osului eliminat după intervenţia umană.

Stopuri şi indicatoare aiurea

Străduţele de cartier încă nu au căzut sub picamerele ISPA, dar asta nu înseamnă că sunt ferite de tranşee. O stradă asfaltată cu grijă, fără obstacole se intersectează cu o alta.

Ghiciţi unde e instalat stopul. Evident, pe strada asfaltată. Astfel, şoferii care vin cu grijă pe teren bun trebuie să le dea prioritate celor care se îndreaptă cu viteza melcului pe o stradă considerată principală doar pentru că e ceva mai lată.

Strada principală nu a fost, probabil, asfaltată niciodată. Dar e plină de priorităţi. Şi de gropi, şi de noroi, şi de bolovani. Iar asta nu e singura minune din zonă.

Indicatoarele cu numele străzilor pot intra cel puţin în zona ridicolului. Din spatele unui zid proaspăt construit se ridică un indicator care ne informează că avem parte de o intersecţie.

Strada Feroviarilor se intersectează cu strada 24 Decembrie 1859. Doar că cea din urmă arată spre cer. Să spunem că s-a ridicat din cauza vântului, însă oricum e ciudat pentru că în direcţia spre care arată nu e nicio stradă, ci o vilă.

Alt indicator arată cumva în diagonală strada 8 Martie. Evident, nici urmă de stradă, ci doar alte case în acea direcţie. Bine că indicatoarele par a fi noi.

Căruţe printre camioane

Pe străzi mai trece câte un camion, câte o maşină mai veche, dar şi autoturisme beton. Iar printre ele se amestecă, oarecum firesc în acest peisaj ruralo-urban, căruţele.

O civilizaţie din alte timpuri, îmbinată cu cea din zilele noastre, în acelaşi loc. Micro 39 e un loc unde se întâlnesc de toate, într-o bucată de lume fantastică. Iar noiembrie apasă parcă şi mai mult asupra imaginilor. Aşteptăm prima zăpadă ca să acopere griul.

Explicaţii foto:

1 - Dacă vii pe strada asfaltată trebuie să dai prioritate celor care vin de prin tranşee

2 - Câinii încă mai caută prin gunoaie în aşteptarea grătarelor din week-end

3 - Rufele se spală în familie, dar se usucă în public

4 - De după zid, un indicator ne arată o stradă în cer

5 - Căruţele, o prezenţă obişnuită în zonă

Citit 1669 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.