* Ţintă: comunităţile de romi din judeţ * Peste 1.000 de beneficiari din 16 localităţi!
Încă unul din numeroasele proiecte cu finanţare europeană câştigate de Alianţa Romilor din judeţul Galaţi aproape s-a încheiat.
Printre rezultate: asimilarea regulilor şi cunoaşterea structurilor din sistemul de Sănătate şi protecţie socială de stat, prevenirea bolilor infecţioase prin măsuri de igienă, lucruri concrete legate de boli şi altele, de către 28 de mediatoare sanitare rome angajate de primării şi patru mediatoare voluntare.
Ele sunt interfaţa între partea cea mai defavorizată a etniei şi sistemul de stat care este ţinut de cele mai multe ori… la poartă, nereuşind să salveze, să informeze, să intereseze pe romii tradiţionalişti sau pe cei analfabeţi.
Premieră naţională, la Galaţi
Dr Costinela Georgescu lector, din partea Facultăţii de Medicină din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Galaţi, partener în acest proiect, a scris şi un manual: premieră naţională – „Manualul pentru mediatorul rom”, un instrument de lucru pentru mediatori, scris în română şi romani.
Sfaturi precise, de la modul de adresare către pacient la modul în care trebuie să se prezintă ca ţinută mediatorul, manualul.
„Ascultau ca la biserică”…
Este chiar observaţia lectorului Costinela Georgescu, după o oră de predare. Am stat de vorbă cu câteva cursante. Mariana Budeşteanu, mediator sanitar voluntar din Iveşti, care lucrează deja de doi ani cu mediatorii sanitari de acolo.
„Mă întorc în comunitate şi transmit ce am învăţat aici la curs.” Deşi TBC-ul e în floare, spune că „e mai greu să îi convingi pe cei bătrâni să se lase de fumat… Au şi câte 30 de ani de când fumează, mai ţine şi de foame…”.
„La Iveşti avem 1.500 de persoane şi două ţigănii: cei ca noi, fetele care am venit aici, şi cei tradiţionalişti, cu fuste lungi, cu cozi, cu bani în păr. Nouă ne-au mai dat voie romii noştri să venim la cursuri, dar lor nu le dau voie bărbaţii şi tot noi trebuie să mergem la ei. Nu le-ar lăsa să meargă nici la serviciu”.
Larisa Mălăescu, singura mediatoare sanitară din comuna Munteni, trăieşte printre romii nomazi – 1.800 de suflete: bărbaţii pleacă vara în pribegie, vânzând ceaune şi tăvi făcute de ei.
„Sunt femei cu mulţi copii. Merg cu dna doctor şi cu dna asistentă pe teren. M-am dus la policlinica Tecuci cu copiii ai căror părinţi au avut TBC… Cu vaccinările mai am probleme, unii nu înţeleg, dar acum, după curs, pot să le explic mai bine ce înseamnă prevenirea bolilor”2.
„Când nu vin ele la vaccin, mergem la ele. Din noiembrie, încep să se întoarcă bărbaţii”.
Vrăjitoarele mai au succes doar la bătrâni, ceilalţi nu mai cred nici în ghicit, darămite în leacuri. Întreabă când mai veniţi cu vaccinul?”
Mărioara Vişan din Tălpigi e singura mediatoare printre cei peste 1.600 de romi, cu toate că are şi trei copii acasă.
„Mergem zilnic pe teren: fac patru-cinci case. Nu poţi mai mult, că nu poţi să zici două vorbe şi să pleci, îi întrebi de toate. Zilnic fac raport. Am avut chiar acum o fetiţă de trei ani internată la TBC: mama ei a avut boala…”.
Silvia Somna, mediator la Drăgăneşti: „La început mi-a fost foarte greu, la catagrafiatul persoanelor, să merg la fiecare… Foarte mulţi nu aveau acte. Am avut un caz în care copilul împlinea un an şi nu avea certificat de naştere”.
„Am ajutat-o pe mamă să-şi facă actele. Am patru copii şi într-un fel e uşor pentru mine, că pot să discut cu copiii. Îi strâng în grupuri, în comunitate, le împart pliante, le citesc. Şi mămicile se strâng când mă văd. După curs, o să-mi vină mai uşor…”.
Elena Tabac, din Frumuşiţa, unde trăiesc vreo 1.500 de romi: „Acest curs de perfecţionare mie mi-a prins foarte bine…”. Despre munca cu oamenii:
„A fost greu la început: unii te acceptă, alţii nu te acceptă. Îi mai căram pe copii la vaccin cu maşina soţului, acum vin de bunăvoie, nu le mai e frică. La început le-a fost greu şi mamelor să accepte vaccinul pentru copiii lor. Nu ştiau ce să le dea atunci când unii mai făceau febră după vaccinare.”
Şi sunt multe astfel de poveşti de spus…
