* Omorât de tâlhari din Bereşti, Stroe Belloescu, din mormântul său, priveşte neputincios spre Pleşa *
Imobilul în care a funcţionat şcoala din Pleşa aproape un secol a fost donat satului de către Stroe Belloescu – profesor, deputat şi senator de Tutova, filantrop. Iar mai înainte de orice, patriot.
Omorât, în locuinţa sa din Bârlad, în seara zilei de 20 octombrie 1912 de o bandă de tâlhari şi criminali, printre care şi Ion Pelineagră, zis „Butuc”, Vasile Berescu şi Manole Chiriloi, din Bereşti şi Alecu Dima, plugar din Aldeşti. Odată cu cărturarul este sugrumat şi vizitiul acestuia, Nicu Oprişan, în scop de jaf.
Redăm, în continuare, conţinutul integral al actului de donaţie, ca să poată constata oricine că primăria comunei Bereşti-Meria, schimbând destinaţia imobilului donat de Stroe Belloescu, a nesocotit şi continuă să nesocotească voinţa donatorului.
„Act de Donaţiune”
Cotuna Pleşea, Comuna Obârşeni, judeţul Tutova.
„Eu, Stroe Belloescu, profesor-onorific, în dragoste neclintită şi cu încredere în hărnicia ţăranului român,”
„Clădit-am locaşul de şcoală, cu locuinţa pentru învăţător şi înzestrându-l cu cele trebuitoare unei şcoli săteşti, îl fac donaţiune cotunei Pleşea”.
„Oblig însă ca acest local să fie în veci deschis numai pentru şcoală şi pentru luminarea ţăranilor,- pe cari îi iubesc mult” (S. Belloescu).
Inaugurarea localului s-a făcut la 27 septembrie 1909
Prin construirea, în sat, a unei şcoli cu bani de la Banca Mondială, imobilul vechi, deşi cu pereţii din cărămidă fără moarte, devine, din punctul de vedere al unora, „de prisos”.
Dispărând elevii, cadrele didactice şi trimestrele şcolare, ce să mai poţi face? Cancelaria din ctitoria lui Stroe Belloescu este transformată într-un „cabinet medical”-caricatură, mă mir cum de mai este lăsat de Direcţia de Sănătate Publică a judeţului Galaţi să funcţioneze, ţinând cont de halul în care arată.
Devenită loc pentru nunţi, sala mare, după puterile sale, pompează bani în bugetul Consiliului Local al comunei Bereşti-Meria. S-a intrat deja în „faza” garduri distruse şi pereţi urinaţi.
În mormântul său, scârbit de ceea ce se întâmplă la Pleşa, Stroe Belloescu, răsucindu-se, se întreabă cu ce a greşit el faţă de administraţia locală de la Bereşti-Meria?
Solid, imobilul construit pe cheltuiala sa, chiar fără bănci şi elevi în clase, ar mai putea fi ţinut pe linia cerută de marele filantrop dacă interioarele sale ar fi transformate în săli de muzeu rural – „Muzeul Nordului”. Că doar între Bereşti şi Pleşa s-a descoperit celebra „Hora de la Bereşti” (cultura Cucuteni!), şi nu în altă parte.
Decât sticle cu vin şi manele „vărsate”, obraznic, în neştire, mai bine să dai cu ochii, deschizând uşa pe care a deschis-o şi Stroe Belloescu, de eternizarea, prin materialul utilizat la plăsmuirea Horei – lutul de pe Dealul Bulgarului, dintre om şi pulsaţia cosmicului.
Explicaţie foto: Mai poate apăra şcoala veche din Pleşa o prevedere expresă din actul de donaţie iscălit de Stroe Belloescu?
