* Lecţiile vor rămâne doar o amintire *
Pentru elevii din Cernicari – cartier mărginaş al Tecuciului – şcoala înseamnă o a doua familie. Unitatea de învăţământ are în jur de 70 de elevi, iar la unele clase numărul profesorilor este mai mare decât cel al copiilor.
Clasa a V-a nici nu s-a mai făcut anul acesta. Rămăseseră în cartier numai trei elevi la acest nivel de studiu, iar directoarea Eugenia Groza a fost nevoită să-i îndrume să se înscrie la alte unităţi de învăţământ din oraş.
Din nefericire, nici în anul şcolar următor nu erau şanse ca numărul copiilor să crească. La clasa a IV-a sunt acum doar opt învăţăcei.
„Aici în cartier sunt familii cu probleme. Părinţi divorţaţi sau plecaţi la muncă în străinătate. Elevii ba vin la noi, ba pleacă în altă parte. Niciodată nu te poţi baza pe un număr fix”, ne lămureşte directoarea Şcolii Nr. 9, profesoara Groza.
„Chemăm presa”
La aflarea veştii că unitatea lor de învăţământ va fi desfiinţată, elevii s-au simţit nedreptăţiţi şi izgoniţi din propria casă. Nu drumul lung pe care-l au de parcurs până în oraş, la cea mai apropiată şcoală, ci despărţirea de locurile şi profesorii dragi îi deranjează:
„Nu vrem să plecăm nicăieri. Ne place şcoala noastră şi ne plac profesorii pe care-i avem. Când ne-a spus doamna directoare că va trebui să mergem în altă parte nici n-am vrut să auzim de aşa ceva. Ne-am gândit să chemăm presa să ne ajute”, ne spun cei câţiva elevi pe care-i găsim cuminţi într-o clasă mică, dar cu atmosferă plăcută şi caldă.
Unitatea a fost renovată de curând
Însă regulile după care se conduce învăţământul în ultima vreme nu ţin cont de lacrimi şi de ataşamentul elevilor faţă de şcoala lor. Nici măcar de faptul că pentru această unitate s-au cheltuit recent câteva miliarde de lei vechi, bani pe care-i putem considera duşi pe apa Sâmbetei.
Şcoala Nr. 9 a fost reabilitată în urmă cu doi-trei ani şi, cu excepţia toaletei, care a rămas tot în curte (deşi are căldură şi e racordată la reţeaua de apă), condiţiile sunt bune. Din septembrie, aici va funcţiona probabil doar o grupă de grădiniţă, restul încăperilor rămânând pustii.
„Elevii vin cu drag la şcoală”
„Înţeleg că unitatea nu este rentabilă pentru că sunt foarte puţini elevi. Însă parcă prea s-au învăţat să lovească în şcoală, ca şi cum aceasta ar fi singurul motiv pentru care lucrurile nu merg bine”, ne spune directoarea, care a investit suflet şi timp în unitatea pe care o conduce de ani buni.
„M-am legat de elevii de aici. Le cunosc familiile şi necazurile. Deseori celor nevoiaşi le-am adus haine şi încălţări de la nepoţii mei. Oamenii s-au obişnuit cu mine şi m-au ajutat şi ei când am avut nevoie. Le-am bătut în poartă şi am strâns bani să facem fântână la şcoală. Chiar dacă nu sunt foarte bogaţi, au contribuit cu cât au putut”.
„Şi încă un lucru foarte important: noi nu avem cazuri de abandon sau elevi care chiulesc cu nemiluita. Vin cu drag la şcoală. Asta nu înseamnă că li s-au pus note fără să le merite. Cei care erau premianţi la noi au avut rezultate foarte bune şi la liceele unde au fost repartizaţi”, ne mai spune Eugenia Groza.
Aceasta speră ca măcar primarul să se ţină de cuvânt şi să pună la dispoziţia elevilor din toamnă un microbuz. De la Cernicari la Tecuci sunt vreo 5 kilometri, drum pe care bobocii de clasa I vor fi nevoiţi să-l parcurgă la anul în fiecare zi dus şi întors.
