Am primit, nu demult, la redacţie, un mesaj care ne-a confirmat faptul că există în continuare şi pacienţi care ştiu foarte bine cum să le poarte recunoştinţă medicilor care i-au tratat.
Lesne de înţeles că un doctor de suflete poate înţelege mult mai bine şi dificultăţile, dar şi harul şi senzaţia biruinţei doctorului care se ocupă de trup.
Cuvintele care urmează sunt scrise de un fost pacient - preotul Constantin Velicu - care doreşte să îi mulţumească dr. Corneliu Codreanu pentru ajutorul de nădejde oferit în lupta cu boala. Iată ce ne-a scris pr. Velicu:
„Vreau să fiu scurt şi direct. Recent, am trăit o experienţă ce putea fi dramatică dacă nu aveam şansa să întâlnesc un om de-a dreptul miraculos”.
„O boală aparent banală, dar netratată la timp, s-a cronicizat producând complicaţii severe ce evoluau galopant. Deznodământul se anunţa dezastruos”.
„Am intrat în panică. În urma investigaţiilor efectuate în spitale din Bucureşti, mi s-a recomandat intervenţie chirurgicală la una dintre marile clinici din Marea Britanie, Germania sau Spania”.
„Aceste soluţii îmi erau imposibile! Venitul meu real nu putea acoperi nici măcar parţial costurile intervenţiei care se ridicau la câteva zeci de mii de euro! Ce să mai spun despre banii necesari recuperării…”.
„Eram disperat. Tocmai într-un asemenea moment, am răsfoit un număr al ziarului ˝Viaţa liberă˝, în care prezentaţi activitatea unui reputat medic ORL-list din Galaţi, domnul dr. Corneliu Codreanu”.
„A doua zi am fost în policlinică, la control la cabinetul dânsului! Domnul doctor a fost cel care, fără să îmi recomande clinici scumpe din străinătate, m-a încurajat, internat şi operat”.
„Acum respir în sfârşit normal, auzul mi-a revenit, mirosul îmi revine şi el, la fel şi gustul mâncării - toate pierdute pentru mine de multă vreme”.
„Aş putea spune că acestea sunt doar efectele secundare ale reuşitei intervenţiei chirurgicale, căci problema de fond era insuficienţa respiratorie cronică dobândită, care avea ca rezultat necrozarea plămânilor, afecţiune care era incompatibilă cu viaţa!”.
„M-am bucurat, însă, de profesionalismul şi dăruirea cu care acest medic mi-a rezolvat în mod exemplar problema”.
„Dacă m-aş opri aici cu relatarea, aş rămâne dezamăgit, pentru că încă nu am reuşit să dau glas motivului real pentru care m-am hotarât să aştern aceste rânduri pe hârtie. Este vorba despre recunoştinţa sinceră faţă de dl. dr. Codreanu”.
„De fapt, nu cred că voi reuşi vreodată să pot mulţumi cum se cuvine acestui medic cu totul deosebit pentru caracterul de care a dat dovadă, înţelegându-mă, având răbdare cu mine, dat fiind că nu am fost unul dintre cazurile simple, la cei 55 de ani ai mei”.
„Dumnezeu lucrează prin oameni. Oameni printre care, pentru mine şi alţii ca mine, se numără şi domnul doctor Corneliu Codreanu. Mulţumesc, domnule doctor!”.
Cuvinte simple, dar care spun foarte mult despre relaţia normală dintre un pacient şi un medic.
