Câteva zeci de gălăţeni de toate vârstele s-au strâns miercuri seară pe esplanada din faţa Prefecturii Galaţi pentru a marca împlinirea a patru ani de la tragedia petrecută în clubul Colectiv. Cei mai mulţi dintre participanţi au aflat despre evenimentul organizat la Galaţi de pe Facebook, însă au fost prezente şi rude ale victimelor sau cunoscuţi.
Faţă de anii precedenţi, gălăţenii au fost prezenţi în număr mai mare, anul acesta, la comemorarea victimelor din clubul Colectiv. Elevi, numeroşi studenţi, dar şi adulţi şi persoane trecute de a doua tinereţe au ales să arate astfel că nu i-au uitat pe cei care şi-au pierdut viaţa în tragicul incendiu de acum patru ani.
La eveniment a luat parte şi un grup de preoţi, alături de Arhiepiscopul Dunării de Jos, Casian Crăciun, care a ţinut o slujbă de pomenire a victimelor. Oamenii au aprins lumânări, au depus coroane şi au afişat imagini cu gălăţenii care şi-au pierdut viaţa în incendiu.
”Nu îmi venea să cred că aşa ceva este posibil”
Daniel Şeitan are 17 ani şi a aflat de pe reţelele de socializare despre evenimentul de comemorare organizat miercuri seară la Galaţi. ”Am văzut pe Facebook şi am hotărât să vin, după ce am şi distribuit evenimentul. Când s-a întâmplat tragedia aveam 13 ani şi îmi amintesc bine şi acum că am rămas şocat de ceea ce vedeam la televizor şi pe internet. Nu îmi venea să cred că aşa ceva este posibil în ţara noastră. Din păcate, s-a văzut apoi că România nu este pregătită pentru a face faţă unei catastrofe de acest gen. Nici astăzi nu cred că suntem pregătiţi”, a spus Daniel şeitan.
Daniel nu a venit singur în faţa Prefecturii, ci însoţit de George Leonard Chiper, un tânâr de 18 ani. ”Tot de pe Facebook am aflat despre comemorarea din această seară. Pentru ca astfel de tragedii să nu se mai întâmple cred că ar trebuie să ne alegem corect oamenii care ne reprezintă, pe politicieni. Dacă nu ar fi fost corupţie în asemenea măsură, poate că toţi acei tineri ar fi trăit astăzi”, este de părere George.
În alt grup am găsit-o pe o doamnă profesoară, în vârstă de 74 de ani, care ştia despre comemorare de la cunoscuţi. ”Toţi acei copii au fost victime, iar noi tindem să uităm prea repede ce s-a întâmplat în urmă cu doar patru ani. Toată dinamica socială din ziua de astăzi ne determină să fim mai egoişti, mai individualişti, să nu mai fim atât de săritori, ceea ce este rău pentru noi, ca societate”.
Patru ani au trecut, iar anchetele bat încă pasul pe loc
64 de vieţi au fost curmate în mod groaznic în cea mai mare tragedie care a lovit România după Revoluţie. Peste 300 de oameni au răspuns pe 30 octombrie 2015 invitaţiei trupei ”Goodbye to Gravity”, care îşi lansa atunci noul album. O noapte care părea o simplă ieşire în club cu prietenii s-a transformat în tragedia care a şocat o ţară. Filmul făcut public recent arată imagini cutremurătoare, cu oameni arşi întinşi pe asfalt, strigând după ajutor, cu echipe de intervenţie dezorientate şi prost dotate şi cu victime transportate pe tărgi improvizate.
Imediat după tragedie, principala grijă a autorităţilor a fost aceea de a salva aparenţele cu orice preţ. Iar preţul a fost plătit, din păcate, în vieţi omeneşti pierdute, deşi ar fi putut fi salvate, în chin şi în durere inutilă. Ministrul Sănătăţii de la acea vreme, Nicolae Bănicioiu, declara în presă că răniţii primesc toate îngrijirile de care au nevoie şi că România este pregătită să aibă grijă de marii arşi. În realitate, răniţii cu arsuri grave erau trataţi în aceleaşi saloane insalubre pe care le ştim în spitalele din România, fără a beneficia de toate îngrijirile necesare în astfel de cazuri. A trecut un timp nepermis de lung până când autorităţile au recunoscut că sunt total depăşite de situaţie şi s-a solicitat sprijin extern. Acest lucru a însemnat salvarea pentru unii dintre răniţii ajunşi în spitale moderne din vestul Europei.
Pentru mulţi însă, nu arsurile sau gazele toxice inhalate în timpul incendiului sunt cele care i-au omorât, ci bacteriile luate în spitalele româneşti unde ar fi trebuit să fie vindecaţi.
Din păcate, la patru ani de la Colectiv, anchetele interminabile continuă, oamenii aşteaptă încă răspunsuri şi mult prea puţine s-au schimbat de atunci cu adevărat.
