* Fosta Casă a Învăţătorilor, actuala Casă a Corpului Didactic Galaţi, are un statut juridic incert * O asociaţie a intabulat pe numele ei terenul pe care e situat imobilul *Ca urmare, îşi revendică şi drepturile de proprietate asupra imobilului *
Profesorii gălăţeni îşi dispută în justiţie nu doar salariile, ci şi… casa. Imobilul de pe Strada Gării nr. 35, cunoscut drept Casa Corpului Didactic, este solicitat în instanţă de o asociaţie care se consideră succesoarea fostei Bănci a dascălilor gălăţeni.
Chestiunea adevăratului proprietar al clădirii – adică al organismului care îi reprezintă cel mai bine pe oamenii de la catedră - datează de câteva decenii.
În clădire s-au perindat şi asociaţii, şi cluburi, şi sindicate, şi asociaţii, unele desfiinţate, altele doar redenumite.
Urmarea este că, la ora actuală, imobilul cu pricina nu are niciun proprietar cu acte în regulă, iar statutul juridic incert pare să le confere proprietarilor de ocazie avantaje de tipul „primul venit, primul servit”.
Scurtă istorie
În Galaţiul începutului de secol XX, lucrurile erau clare: dascălii gălăţeni erau reprezentaţi de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din judeţul Covurlui.
Cadrele didactice îşi propuneau să construiască o casă cu condiţii de cazare pentru profesori. Printr-un act autentificat în 1937 de Tribunal, Primăria Galaţi donează Asociaţiei Generale a Învăţătorilor Secţia Covurlui un teren, cu scopul de a construi, în maxim trei ani, un cămin.
Într-o convenţie încheiată de Bancă şi Asociaţia Învăţătorilor, acestea sunt de acord ca imobilul să devină proprietate în indiviziune, părţile deţinute fiind proporţionale cu sumele puse în comun la ridicarea construcţiei.
Prin contribuţia dascălilor, imobilul se finalizează la timp, fiind inaugurat în 1939. Imediat după al Doilea Război Mondial, asociaţia este desfiinţată de comunişti, iar Banca Corpului Didactic este transformată în Casa de Ajutor Reciproc pe lângă sindicatele nou-înfiinţate.
Acţiune şi reacţiune
Asociaţia care, în 2008, a deschis în instanţă o „acţiune în constatare” a dreptului de proprietate asupra imobilului îşi are sediul chiar în imobilul de pe Str. Gării 35.
Ovidiu Rădoi (FOTO 2), preşedintele Asociaţiei de Întrajutorare Umanitară şi Profesională a Personalului din Învăţământ Galaţi (A.I.U.P.P.I.), încearcă să demonstreze că aceasta este succesoarea Băncii care, alături de Asociaţia Învăţătorilor, a construit clădirea.
În procesul deschis de Rădoi au intervenit însă şi celelalte „locatare”, Casa Corpului Didactic (CCD) Galaţi şi Sindicatul Învăţământului Preuniversitar Galaţi.
Ca să nu-şi piardă spaţiul, acestea din urmă revendică, la rândul lor, prin acţiunea în instanţă, dreptul de coproprietate.
Vânătoarea de proprietăţi
Construcţia de pe Gării 35, inclusă pe lista monumentelor istorice, nu se află nici în proprietatea Primăriei, nici a Consiliului Judeţean, a Ministerului Educaţiei sau a Ministerului Culturii. Singurul document cu calitate de titlu juridic este actul de donaţie a terenului, atribuit fostei Asociaţii a Învăţătorilor.
Pentru construcţia învăţătorilor nu (mai) există, nici la Arhivele Galaţi, nici la Primărie, acte de proprietate şi nici măcar autorizaţia de construcţie, pe care e trecut numele proprietarului.
Singurul document cu valoare juridică rămâne actul de donaţie al Primăriei Municipiului Galaţi. Statutul juridic incert a făcut ca imobilul să fie „vânat” de posibili succesori ai Asociaţiei şi ai Băncii încă din perioada comunistă, când aceleaşi drepturi erau revendicate de Sindicatul General al Învăţământului din România.
În 1992, Casa de Ajutor Reciproc (CAR, transformată, ulterior, în A.I.U.P.P.I.) cerea, tot, în instanţă, recunoaşterea dreptului de proprietate. Atunci, acelaşi Ovidiu Rădoi, în calitate de preşedinte al CAR, se revendica drept unic succesor atât al Asociaţiei, cât şi al Băncii Învăţătorului. Instanţa a respins acţiunea, ca nefondată.
Peste mai bine de un deceniu, Ovidiu Rădoi consideră că asociaţia este urmaş de drept al Băncii Corpului Didactic, iar sindicatul şi Casa Corpului Didactic, înfiinţate ulterior băncii, nu ar avea cum să solicite drepturi.
Intabulare cu cântec
Pentru a doua acţiune în instanţă, reclamanta pare că şi-a pregătit mai bine... terenul pentru o decizie favorabilă. În 2008, prezentând o copie legalizată după actul de donaţie al terenului, AIUPPI solicită Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Galaţi intabularea dreptului de proprietate asupra terenului, dar şi asupra imobilului construit pe acesta.
Iar Oficiul de Cadastru îi intabulează dreptul asupra terenului, prin decizia din dosarul 24795 / 12.06.2008. Asta în ciuda faptului că numai justiţia poate stabili dacă există o legătură legală între beneficiarul actului donaţiei (Asociaţia Învăţătorilor Covurlui) şi solicitantul intabulării (Asociaţia de Întrajutorare Umanitară).
Dacă ducem raţionamentul până la capăt, Ovidiu Rădoi a pierdut un proces (în 1992), pe o speţă în care a încercat să dovedească faptul că este urmaşa Asociaţiei Covurlui.
De aici nu putem înţelege decât că oricine ar fi găsit actul de donaţie, ar fi făcut o copie legalizată, ar fi prezentat cărţile de identitate şi ar fi solicitat întocmirea măsurătorilor cadastrale necesare intabulării ar fi avut şanse mari să primească exact acelaşi act.
Ca urmare a demersului A.I.U.P.P.I., în cartea funciară, asociaţia apare, de acum înainte, drept proprietar al terenului. Cu această „piesă de rezistenţă” şi cu alte câteva date din istoria Băncii Corpului Didactic, Ovidiu Rădoi a solicitat în instanţă dreptul asupra clădirii, pe considerentul că „proprietarul terenului este prezumat a fi proprietarul construcţiei pe care a edificat-o pe terenul său”.
Directoarea CCD, Victoria Movileanu (FOTO 3), a intentat deja un proces civil împotriva reprezentanţilor A.I.U.P.P.I., reclamând intabularea terenului cu acte false. Ovidiu Rădoi ne-a declarat că, dacă vreo procedură e greşită, atunci vinovat se face Oficiul de Cadastru.
Cine-i reprezintă pe profesori?
Cei trei justiţiabili implicaţi în procesele privind Casa Corpului Didactic cad de comun acord asupra unui singur fapt: clădirea, construită cu ajutorul profesorilor, trebuie să-şi păstreze destinaţia. Numai că fiecare susţine că îi reprezintă cel mai bine pe oamenii de la catedră.
CCD şi SIP Galaţi, constituiţi ca parte în proces, spun că reflectă mai fidel activităţile didactice şi, respectiv, interesele profesorilor decât o asociaţie precum A.I.U.P.P.I.
Valeriu Diculescu, liderul SIP, consideră că „AIUPPI, o asociaţie financiară care aduce profit unor oameni, nu poate fi succesoarea Asociaţiei Învăţătorilor, un organism profesional. Ovidiu Rădoi e unul dintre rechinii imobiliari post-revoluţionari care a încercat să ia cu japca tot ce s-a putut lua”, acuză sindicalistul.
Directoarea Casei Corpului Didactic a calculat sumele investite de Ministerul Educaţiei, în ultimii 20 de ani, în clădirea unde funcţionează CCD: este vorba de aproximativ 7 miliarde de lei, grosul cheltuielilor reprezentând montarea unei centrale şi reparaţii capitale.
Ovidiu Rădoi consideră că asociaţia sa, care, la sfârşitul anului trecut, avea 3.400 de membri, este reprezentantă a profesorilor gălăţeni „în domeniul pentru care avem statutul, mai exact ca instituţie financiară nebancară cu scop CAR, plus alte activităţi”. Acesta se apără cu un nonsens: „deşi avem capital privat, nu suntem o asociaţie privată”!?
Asociaţia Învăţătorilor, fără sediu
Şi totuşi, la nivelul Galaţiului funcţionează de doi ani o sucursală a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România (AGIRo). AGIRo se revendică, prin statut, drept continuatoarea istoricei asociaţii din perioada interbelică.
Preşedintele sucursalei gălăţene, Stan Lupu-Neicu, ne-a declarat că, în alte judeţe, filialele asociaţiei au câştigat deja în instanţă dreptul de proprietate asupra imobilelor deţinute de AGIRo.
„Însă la Galaţi nu avem încă personalitate juridică şi nu putem începe nicio acţiune în justiţie. Nu avem nici sediu, nici fonduri pentru a susţine un proces şi nici nu am adunat documentele justificative. Însă îl susţinem pe domnul Rădoi, pentru că A.I.U.P.P.I. reprezintă tot oameni ai şcolii, foşti profesori, actuali pensionari”, ne-a spus acesta.
Ovidiu Rădoi, profesor gălăţean pensionat, admite că AGIRo Galaţi i-ar putea deveni coproprietar şi că face toate demersurile doar pentru ca imobilul „să intre în legalitate, pentru că nu are un proprietar şi nu plăteşte nimeni impozite la stat”.
El mai spune că în acest spaţiu se vor desfăşura tot activităţi legate de educaţie şi că îi va lăsa pe toţi ceilalţi în imobil, doar eventual în schimbul unei chirii.
A, şi-ar mai dori să construiască o pistă de popice în spatele imobilului, „ca să se relaxeze oamenii din şcoli”. Şi, eventual, unde să uite de necazuri cei care mor de grija statului şi care abia aşteaptă să dea un tun imobiliar.
* * *
În 1992, cele trei „locatare” ale imobilului au semnat o convenţie. Astfel, reprezentanţii Casei Corpului Didactic Galaţi, unitate conexă a Inspectoratului Şcolar Judeţean, Sindicatul Învăţământului Preuniversitar (SIP) Galaţi, cea mai mare organizaţie sindicală de la nivel local, şi Casa de Ajutor Reciproc, devenită, ulterior Asociaţia de Întrajutorare Umanitară şi Profesională a Personalului din Învăţământ Galaţi (A.I.U.P.P.I.), care oferă împrumuturi membrilor săi, au căzut de acord să împartă echitabil şi să utilizeze după anumite reguli spaţiul.
În căutarea proprietarului pierdut
Conform purtătorului de cuvânt al Primăriei Galaţi, clădirea nu se află în patrimoniul public sau privat al acestei instituţii. Acelaşi răspuns l-am primit de la Consiliul Judeţean.
Deşi clădirea în cauză intră în patrimoniul istoric, la Direcţia Judeţeană pentru Cultura, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (DJCCPCN), fişa imobilului de pe Str. Gării nu conţine date lămuritoare. Sigur este doar că nu aparţine Ministerul Culturii.
Singurele acte de la DJCCPCN sunt solicitările Casei Corpului Didactic, în baza aceluiaşi act de donaţie a terenului, pentru efectuarea de reparaţii capitale la clădire, cu fonduri ale Ministerului Educaţiei.
De Asociaţia de Întrajutorare Umanitară şi Profesională a Personalului din Învăţământ Galaţi (A.I.U.P.P.I.) nu a auzit nimeni.
Pentru Ministerului Educaţiei, Casa Corpului Didactic Galaţi este doar administrator al clădirii, iar imobilul nu figurează nici în patrimoniul său.
* * *
Inspectorul şcolar general Doru Resmeriţă recunoaşte că administrarea unui imobil trebuie să se facă în baza unui document, ca, de exemplu, o hotărâre de Consiliu Local. Cum imobilul nu se află în patrimoniul Primăriei, nici actul doveditor de administrare nu există.
„Aşa au rămas lucrurile din anii ’90 şi nimeni nu a făcut nimic. Dar sperăm să reglementăm statutul juridic în urma procesului în care a intrat şi Casa Corpului Didactic”, declară Doru Resmeriţă.
Gh. Nazare, director al Casei o perioadă îndelungată, vede două variante de rezolvare amiabilă a chestiunii imobilului: continuarea convenţiei semnate în 1990 de cele trei locatare sau stabilirea unui statut prin care toate să aibă titlul proprietari, dar cu stabilirea clară a administratorului.
Eforturile cadrelor didactice
Încă din 1923, dobânzile realizate la fondurile depuse de învăţători la Banca lor au fost virate în contul viitoarei Case.
De asemenea, deşi în plină criză financiară, cadrele didactice au organizat, prin intermediul Asociaţiei, tombole sau alte activităţi ori au realizat benevol diferite sarcini (au transportat gratuit rechizitele elevilor), ca să adune rapid necesarul.
Când a fost nevoie, Banca a oferit din fondul local sau sub formă de împrumut diverse sume de bani pentru ca lucrările la Casa Învăţătorului să nu stagneze.
Supraveghere video non-stop
În ciuda faptului că nu are toate actele în regulă, clădirea cu etaj de pe Gării 35 se află sub supraveghere video 24 de ore din 24. Cine intră pe uşa din faţă, că are drum la CCD, la SIP Galaţi sau la A.I.U.P.P.I., intră şi în vizorul uneia dintre cele zece camere video din interiorul şi din exteriorul clădirii.
Toate trimit imaginile pe un monitor aflat la Asociaţia de Întrajutorare, cea care a negociat cu fosta directoare a CCD, Doiniţa Popa, montarea discretelor aparate în imobil.
De serviciile de pază ar beneficia însă nu numai A.I.U.P.P.I. şi CAR de pe lângă SIP Galaţi care lucrează cu bani, ci şi personalul de la CCD şi SIP.
