* Şi cu aprobarea Casei de Asigurări pentru tratament compensat în buzunar * Fie că sunt prea scumpe sau prea ieftine, multe medicamente nu mai sunt comandate de farmacii * Unele pentru că nu mai sunt fabricate în ţară, altele din cauza timpului lung până la decontarea de către Casa de Asigurări *
În ultima vreme am primit pe adresa redacţiei mai mute sesizări venite de la cititori cu privire la lipsa medicamentelor din farmacii.
„Am aşteptat o perioadă destul de mare de timp ca să obţin aprobarea Casei de Sănătate pentru… (N.R. Nu dăm numele medicamentului, pentru că nu este doar unul singur). Când am obţinut aprobarea am mers repede la farmacie să îmi cumpăr, dar, stupoare, nu l-am găsit. Am zis, iniţial, că este o problemă la acea farmacie, dar se pare că aceeaşi situaţie este în tot oraşul”, ne-a scris un cititor.
Am plecat să căutăm şi noi câteva dintre medicamentele semnalate de cititori prin farmacii. Când ne-am lovit de primul „Nu avem”, am crezut, ca şi cititorul menţionat, că este vorba despre o farmacie.
Problema însă am întâlnit-o în mai multe puncte farmaceutice. Farmacistele ridică din umeri atunci când sunt întrebate şi nu spun decât „Nu avem”.
Altele, mai curajoase, îşi lasă temerile la o parte şi le explică bolnavilor care este situaţia de fapt. O astfel de farmacistă ne-a spus şi nouă cum stă treaba.
„Noi am comandat până în urmă cu doi ani de zile, de exemplu, interferon. Nu am mai adus fără comandă de foarte mult timp acest medicament. De doi ani însă nu am mai făcut nici măcar comandă”.
„O reţetă pentru interferon costă în jur de 60 de milioane de lei vechi. Pacientul o ia gratuit din farmacie, iar Casa de Asigurări trebuie să deconteze banii către farmacie. Decontarea însă se face foarte greu şi după foarte mult timp”.
„Nimeni nu e interesat să îşi blocheze o aşa sumă mare de bani. Cu aceşti bani, farmacia se poate aproviziona cu toate medicamentele de uz permanent, care se vând şi pentru care farmacia încasează banii direct de la client”, ne-a spus farmacista.
Din vorbă în vorbă, farmacista ne-a spus că se simte vinovată ori de câte ori îi intră un bolnav în farmacie.
„De câte ori trebuie să spun că nu am un medicament mă simt vinovată. Iar când nici măcar nu îi pot spune de unde să-l cumpere, sentimentul este şi mai rău. Nu e vina noastră, a farmaciştilor, că birocraţia din România este cum este”.
„O reţetă normală, compensată, se decontează de la Casă după cel puţin 200 de zile. Adică eu eliberez reţeta pe 1 martie şi primesc banii pe ea după şase luni, şi asta cu indulgenţă. Ţinând cont că sunt blocaţi bani, cine mai poate fi interesat de reţete foarte scumpe?”
Dezamăgiţi, dar conştienţi că explicaţiile primite sunt reale, am mers mai departe, într-o altă farmacie, unde o altă doamnă îşi face milă şi le explică bolnavilor la ce să se aştepte.
„E greu să te uiţi în ochii bolnavilor şi să le spui că nu ai un anumit medicament. Iar când te întreabă dacă îi poţi spune unde le găseşte, sentimentul de neputinţă te copleşeşte. Interferonul este doar unul dintre ele”.
„Sunt multe medicamente, care pentru unii sunt vitale, care nu se găsesc deloc în farmacii. Vorbesc aici de medicamentele pentru parkinson sau despre insulina injectabilă”.
„Unii dintre bolnavii care au nevoie de aceste medicamente au aprobare de la Casa de Asigurări, dar nu mai au de unde să le cumpere? Motivul? Sunt foarte scumpe, Casa le decontează greu şi nimeni nu le mai importă”.
„Şi oamenii riscă să moară cu zile, mai ales că nu sunt fabricate medicamente româneşti care să le înlocuiască. În acest caz vorbim de medicamente foarte scumpe, dar sunt şi medicamente foarte ieftine care nu se găsesc”.
„Vă dau aici ca exemplu adrenostazinul, care este până în 5 lei cutia cu cinci fiole. Dar, fiind atât de ieftin, producătorul, S.C. Terapia S.A., nu le mai fabrică pentru că nu îşi recuperează banii investiţi”.
Fie că sunt prea scumpe, fie că sunt prea ieftine, bolnavii cronici, cei mai „fericiţi” dintre ei, stau cu aprobările de la Casa de Asigurări în buzunar şi speră că, într-o zi, înainte de a le veni sfârşitul, cuiva i se va face milă de ei şi va importa sau va produce medicamentele de care au atâta nevoie.
Şi asta într-un stat în care dreptul la sănătate este garantat prin Constituţie.
