Vestea trecerii în nefiinţă a inginerului Mihai Julei s-a răspândit, ieri-dimineaţă, în Tg. Bujor, cu iuţeala fulgerului. Reacţia celor mai mulţi concitadini ai săi – „Nu se poate!”, „E o glumă!”.
Din nefericire, informaţia era adevărată. Cetăţean de vază al oraşului, Mihai Julei s-a stins din viaţă în noaptea de joi spre vineri, în cabana sa modestă, de la via nobilă, proprietatea familiei, situată în afara localităţii, la Râpa Mocanului.
67 de ani. Viticultor şi vinificator de mare clasă, a contribuit direct la impunerea pe marile pieţe de profil a soiurilor de vin produse la Smulţi. Fără pregătirea sa inginerească şi o munca întinsă de-a lungul a zeci de ani, la Smulţi n-ar fi putut ajunge 18 medalii de aur. Între soiurile încoronate, Riesling italian şi Feteasca regală, pentru vinurile albe şi Cabernet şi Feteasca neagră, pentru cele roşii.
Vânător de neîntrecut, au rămas în urma sa prieteni mulţi, care astăzi îl deplâng, şi 180 de trofee ce dau seama asupra măiestriei sale şi faunei meleagurilor covurluiene.
Om bun. Inima i s-a oprit definitiv lângă via de legătură cu profesia în numele căreia a trăit pe faţa Pământului. E posibil, având în vedere că a făcut atâtea lucruri bune pentru Smulţi, să i se fi tras clopotul şi în această comună pe care a respectat-o mult.
Întrucât l-am cunoscut pe domnul Julei – ultima dată, ca invitat al meu, ne-am strâns mâinile în satul Mânzăteşti-Vaslui, la întâlnirea cititorilor din partea locului cu poetul gălăţean Coriolan Păunescu -, depun următoarea mărturie: ori de câte venea vorba despre plantaţiile viticole înfiinţate de el şi ce a mai rămas astăzi din ele (praful!), i se punea un nod în gât.
Născut în părţile Botoşanilor - comuna Suliţa, satul Zătunoaia -, după absolvirea facultăţii, odată instalat la Tg. Bujor, Mihai Julei nu se mai desparte de oraşul lui Eremia Grigorescu. A fost membru al Consiliului Local, fără întrerupere, între anii 1990-2008.
Păcat că timpul, atât de necruţător cu acest voievod al viilor româneşti, nu i-a permis să se apropie de pagina albă, să pună pe hârtie, aşa cum ar fi vrut, nenumăratele întâmplări al căror erou a fost el însuşi.
Ar fi avut ce povesti - despre viaţa la Smulţi, oamenii pe care i-a cunoscut, între care, de ce să n-o spunem, primul preşedinte al României – Mihai Julei a fost martor ocular la toate cele 12 partide de vânătoare organizate în pădurile de la Adam pentru Nicolae Ceauşescu, unde, ca specialist în vinuri, „juca”, sub supraveghere strictă, pentru că era fiu de chiabur, rolul de „paharnic al lui Ceauşescu”.
Toamna vine printr-o lacrimă pentru Mihai Julei. Dumnezeu să-l ierte!
