Voluntari gălățeni, în periplu de slujire istorică

Voluntari gălățeni, în periplu de slujire istorică
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

Peste 1.400 de kilometri străbătuți, cu serpentine și o circulație infernală, dar cu peisaje mirifice, trecând pe la Siriu, cu superbul său lac din muntele ținut în plasă ca să nu lepede stânci peste noi, ori cu Mănăstirea Turnu de pe malul Oltului, cea cu o chilie săpată în stâncă şi la inaugurarea unui poligon de tir modern ca-n filmele americane, la Rățești de Argeș - comuna istoricului Gheorghe Brătianu, mort în temnița de la Sighet. Acest reportaj-jurnal va vorbi în special de aducerea Galațiului pe "scena" reconstituirilor istorice de marcă, într-un septembrie de "lupte" grele.

Iată și trupa de "actori" gălățeni: col. (r) Aurelian Niculescu (în uniformă de ofițer român în Al Doilea Război Mondial), de la Asociația Frontiera Gălățeană, Aurelia Dima, voluntar (îmbrăcată ca soră medicală româncă), col. (r) Adrian Tăbăcaru, vicepreședintele filialei gălățene a Asociației Culturale "Tomis" Constanța (ca militar sovietic ce controla circulația trupelor), polițistul de la Circulație de-acum Lucian Pleșa (ca militar român), de la "Tradiția militară" București, Mioara Ghenea, voluntar (ca soră medicală germană) și, cu voia dumneavoastră, subsemnatul, voluntar în civil, cu melon și papion.

Peste tot, am avut bucuria să întâlnim, din nou, prieteni din toată țara, împătimiți să folosească... mașina timpului, pentru a repovesti și altora, plictisiți de manuale impersonale, istoria reală. Oameni care au participat și la foarte multe alte reconstituiri istorice, prin țară, la Turtucaia sau chiar la Verdun! Am văzut și acum seniori, alături de tineri, chiar și de copii în frumoase uniforme de epocă, mititele.

"Azi în Timișoara, mâine…"

Primul "act": reconstituire istorică - Armata română, liberând Timișoara, în 1944. TVR, posturi de radio, jurnaliști au surprins reconstituirile noastre. Implicată total, Asociația de Reconstituiri Istorice "Ferdinand I" București, alături de Asociația Culturală "Tomis" Constanța, Muzeul Național al Banatului și Consiliul Județean Timiș. Apropo, acolo, colonelul de grăniceri (r) Aurelian Niculescu a avut  bucuria să-și reîntâlnească și colegul de la Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu, dl Valentin Tudorică, vicepreședinte al Consiliului Județean Timiș. A regizat cu suflet "bătălia" de la Bastion dr. în istorie Costin Scurtu, directorul Muzeului de Istorie militară "Ferdinand I", Filiala Constanța. Tot de la Constanța, a bătut atâta drum și organizatorul multor reconstituiri din țară, comandantul de nave maritime Radu Florian Covaliu, președintele Asociației "Tomis". În spectacolul stradal cu succes de public, primul în care timișorenii au avut parte de efecte speciale (petarde cu fum alb și colorat, mortiere, canonadă înregistrată, atac la baionetă, cu români, "nemți", "sovietici" și un "sârb". Totul s-a petrecut la Bastion. Adică, la bastionul "Theresia", ziduri baroce supraviețuitoare fortăreței inaugurate la 1734, sub comanda prințului Eugen de Savoia-Carignano (știți, cel care a făcut fabrică de bere pentru că apa era rea; a, prințul i-a bătut pe imperialii otomani la 1716), numită așa în cinstea conducătoarei de atunci a Țărilor Ereditare Austriece, mama împăratului Iosif al II-lea: Maria Theresia.

Bastionul "Maria Theresia"

Aflat în zona centrală, între Hotel "Continental" și Fântâna Punctelor Cardinale (pe strada Hector), Bastionul "Maria Theresia" este un monument în stil baroc de o mare însemnătate istorică, fiind cea mai mare bucată de zid păstrată din vechea cetate a Timișoarei. Alte fragmente ale fostei cetăți se pot observa în Parcul Botanic și pe Calea Al. I. Cuza. Dacă scopul inițial al Bastionului a fost acela de apărare a cetății, în prezent este folosit ca pasaj de trecere atât pentru autoturisme, cât și pentru pietoni. De asemenea, Bastionul găzduiește câteva spații comerciale, restaurante, o librărie, secția de Etnografie a Muzeului Satului și două expoziții permanente ale Muzeului Banatului: "Vioara - o pasiune de o viață" și expoziția "Tehnologia Informației și Comunicațiilor".

Tânăr "căzut la datorie" pe vreme de pace...

Cu toții avem datorii, dar măcar nu cădem la datorie...

Din "distribuția" numeroasă, un inimos adolescent timișorean, în uniformă impecabilă, neagră, de ofițer de aviație germană, epuizat de efortul îndelungat și de uniforma purtată într-o zi călduroasă, pur și simplu a leșinat! A intervenit imediat un camarad "german" și o "soră", gălățeanca Mioara Ghena. Mama sa, care înfățișa o soră de caritate româncă, trebuia să poarte la finalul reprezentației o candelă aprinsă pentru sufletul celor căzuți în luptă. Ajunsă întâmplător în zona în care fiul său căzuse, cu adevărat, la datorie, intervenția unui echipaj SMURD real fiind binefăcătoare, "sora" s-a regăsit, înspăimântată, cu o candelă reală chiar la căpătâiul fiului. Vă închipuiți ce emoție a fost!

O lecție de ținut lecții chiar și astăzi

Muzeul Național al Viticulturii și Pomiculturii Golești a găzduit un eveniment dedicat celor 75 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, organizând alături de Asociația de Reconstituiri Istorice "Ferdinand I", Asociația culturală "Tomis" și Asociația "Aerohistoria" - o inedită reconstituire istorică.

A însuflețit atmosfera chiar dr. Iustin Dejeanu, directorul Muzeului Golești. Am putut vizita foișorul de unde eteriștii l-au arestat pe Vladimirescu. Am văzut mult mobilier, tablouri, obiecte înnobilate de trecerea veacurilor. Am văzut cum este onorat aviatorul Vasile Craiu, gorjean decorat la spitalul gălățean de la Notre Dame de Sion de însuși vestitul general Berthelot, nume care era dat din 1920 străzii Bălcescu de astăzi.... Erou cu nume de stradă la Galați (însă prescurtarea "Av", de la "aviator", este dată drept... "avocat" de unele ghiduri online!).

A condus "luptele" și la Timișoara, și la Golești entuziastul "colonel" Liviu Burcea, președintele Asociației de Reconstituiri Istorice "Ferdinand I", important colecționar de arme de odinioară.

La Golești, m-am oferit... prizonier civil. S-a acceptat și m-au luat în cătare germanii, mi s-a pus chiar la tâmplă țeava puștilor cu repetiție Mannlicher - și normal, am ridicatat repejor mâinile și am aruncat niște "Bite, mein herr, nicht!". M-au salvat soldații români și (încă) aliații lor ruși.

Un brăilean l-a îmbrăcat pe boierul minții

Am întâlnit cu bucurie la muzeu, îmbrăcând fain manechinul reprezentându-l pe cărturarul Dinicu Golescu, un prețios caftan: una din piesele inginerului designer brăilean, vechi prieten al oamenilor reconstituirilor istorice, colecționarul de piese autentice Ștefan Marius Diaconu, președintele Asociației "Romilitaria" Brăila. Colecționar cu peste 400 de uniforme autentice datând din 1977 și până în comunism, armament, insigne și alte comori păstrate, brăileanul a realizat uniforme fastuoase pentru filme precum "Restul e tăcere", de Nae Caranfil, dar și ale altor cineaști români care au realizat filme istorice. Din păcate, în căutare de spațiu, brăileanul, care a expus câteva uniforme și în expoziții tematice la Brăila sau la Galați, nu a găsit interes, în cele două orașe culturale de elită pentru organizarea unei expoziții permanente!

Epigonii școlii românești

Într-o vreme când, online ori chiar face to face, școala românească găsește de multe ori că e o corvoadă să te dedici învățării viitoarei generații de oameni educați, instruiți, cu suflet, un boier ce colindase prin Europa de secol al XIX-lea lua model și deschidea la Golești prima școală superioară din mediul rural românesc: "Slobodă Obştească". La care învățau pe gratis, vreme de șase ani, cu internatul asigurat pe moșie, nu numai copii de boier de prin toată țara, dar și copii de plugari, de robi chiar, băieți - și fete (ceea ce părea o blasfemie), ba chiar și odrasle ale unor străini de țară! Iar elevii învăţau după o programă adoptată din Europa Occidentală, inspirată boierului din călătoriile sale - nu se ducea, ca mulți potentați de azi, ca să se plimbe, ci aducea, cum am zice azi, know how - și încă pe banii lui! Printre altele, elevii învățau istoria și geografia lumii!

Nu numai hrana era pe daiboj, dar și hrana minții: și manualele erau gratuite. Pe când azi, mai "modern", trebuie să cumperi tot felul de cărți de școală alternative! Și, pentru că dascălii erau, în acele vremuri fără... internet, prea puțini (cu toate că aici împărțea înțelepciune chiar Ion Heliade Rădulescu, întemeietor al Academiei, al cărui nume este purtat încă - oare câți mai știm? - de piața publică din spatele Gării CFR din Galați), luminatul boier a adoptat modelul lancasterian de învățătură. Adică, profesorul apela la câțiva dintre elevii mai răsăriți și îi punea să privegheze, ca "monitori", asupra grupurilor mici de începători, care exersau... cu degetul în nisip, înainte de a primi toc...

Citit 1587 ori Ultima modificare Luni, 07 Decembrie 2020 18:44

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.