* Am vizitat obârşia campionului mondial la box în mijlocul săptămânii, când cea mai recentă victorie a lui Lucian Bute se mai răcise * Gropile din asfalt nu ţin cu sportivul numărul 1 al României * „Bătaia e ruptă din Rai, dar se învaţă la Pechea” *
Gata cu pelerinajele!
De la ultimul pumn oficial al lui Lucian Bute s-a scurs exact o săptămână, una în care subiectul centurii cu diamante a fost tocat pe toate feţele.
Tradiţia era simplă în zilele în care pugilistul născut la Pechea avea meci peste Atlantic: presa se strângea buluc acasă la nea Ştefan şi tanti Maricica, părinţii campionului, şi dă-i blitz-uri, întrebări, scenarii, mâncare şi băutură.
Chiar dacă interviurile cu seniorii Bute începeau să semene leit de la un an la altul, comanda redactorilor-şefi nu putea fi interpretată greşit - era musai nevoie de atmosfera de la casa părintească a boxerului ajuns să numere knock-out-urile ca pe vite sau ca pe sacii de făină.
Pechea se transforma în loc de pelerinaj când îşi punea „Mister KO” mănuşile pentru o nouă cafteală televizată.
„Şi noi unde mergem?”
Soarta a făcut ca la partida de acum două duminici să asiste pe viu şi soţii Bute, gazdele primitoare de până mai ieri ale mass-media, prietenilor, vecinilor şi ale lui alde gură-cască pentru care o victorie a lui Lucian însemna un pahar de vin în plus.
„Bun, şi noi unde mergem acum?” Aceasta-i întrebarea care s-a cuibărit în mintea celor care-şi pregăteau itinerariul în preziua meciului.
Călătoria peste Ocean a lui Ştefan şi Maricicăi schimba calimera: oamenii mai rămâneau pe la casele lor pentru a savura upercuturile călite ale viteazului mutat la Montreal, în Canada.
Aşa am decis să vizităm şi noi comuna campionului la mijloc de săptămână, când se dusese şi mama mahmurelii post-pugilism.
„Buldozer pentru Lucian!”
Să vizitezi Pechea „la rece”, fără să te gândeşti neapărat că aici s-a născut Bute, este o experienţă minunată.
Şi aici se vorbeşte despre criza economică, goana după bani are surori şi la 35 de kilometri de reşedinţa de judeţ, iar greva profesorilor nu putea ocoli localitatea cu peste 11.000 de suflete doar pentru că cel mai mare pugilist român din toate timpurile îşi are aici originile.
Ruşinoase pentru aşezarea-vedetă, ca de altfel pentru orice comunitate, sunt văgăunile din asfalt care l-ar putea obliga pe Lucian să vină acasă cu elicopterul pentru a nu rămâne în drum.
„Îi trebuie un buldozer, un tanc, ceva”, glumesc consătenii posesorului celui mai greu pumn autohton.
„Nu plecai nebătut de aici”
Apropo de pumni. După ce am văzut căruţe grăbite, domnişoare cocoţate pe tocuri nevoite să ocolească gropile de pe stradă şi bărbaţi cu mare chef de vorbă în faţa Primăriei (nu era vreun protest, aşa cum s-ar putea crede!), am aflat că lovitura de dreapta sau de stânga face parte din istoria pechenilor.
„E marcă înregistrată, pe vremuri nu plecai nebătut de aici dacă erai străin. Aşa era tradiţia. De aceea, avem cel mai bun boxer din lume: a ştiut să se bată de mic şi când a crescut s-a perfecţionat”, ne-a avertizat un simpatic interlocutor care ne-a invitat la o cafea şi o bere la pizzeria din comună.
O fi bătaia ruptă din Rai, dar ea se învaţă la Pechea.
Comentarii foto:
Foto 1: Pumnul de Pechea nu putea fi ilustrat altfel decât cu doi tineri luaţi de pe stradă şi duşi direct în sala de box. Cei doi şi-au pus în premieră mănuşile de box, dar le-a plăcut să „gâdile” sacul
Foto 2: Centrul comunei Pechea ne oferă o privelişte care până mai ieri se lăfăia şi în Galaţi, reşedinţă de judeţ
