* Interviu cu prof. dr. fiz. Mirela Praisler (FOTO), prorector cu activitatea de relaţii internaţionale şi managementul calităţii cercetării ştiinţifice al Universităţii „Dunărea de Jos” *
- Care este ponderea cercetării ştiinţifice într-o universitate comparativ cu cercetarea dintr-un institut de cercetare?
- Diferenţa fundamentală este că într-o universitate cadrele didactice au şi posibilitatea şi misiunea de a transmite mai departe cunoştinţele pe care le creează. Pe când institutele de cercetări pot face lucrul acesta numai prin transfer tehnologic şi impactul nu poate fi la fel de puternic.
Un al doilea aspect care face diferenţa este legat de diversitatea domeniilor în care se face cercetare. Din acest punct de vedere, noi, cei de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, avem marele avantaj de a fi într-o universitate comprehensivă.
Adică, spre deosebire de o universitate de medicină sau de arhitectură, noi avem o diversitate mare de domenii, nu numai de specializări, astfel că putem ataca şi subiecte interdisciplinare. Acestea sunt la ora actuală cele mai performante.
Cu atât mai mult cu cât ştiinţa a ajuns la un asemenea nivel încât este foarte greu să mai înaintezi formând o echipă pe o singură specializare şi deja toate subiectele sunt subiecte de frontieră.
Şi ai nevoie de perspectiva unor oameni care vin dintr-o largă varietate de domenii sau specializări. Noi avem această disponibilitate.
- Există în cercetare un reglaj ca în economia de piaţă? Direcţiile pe care se merge în cercetare suferă din cauza economiei de piaţă? Se face cercetare la cerere?
- Este o situaţie complexă care le înglobează pe toate. Se face cercetare pe direcţii prestabilite pentru că, în general, finanţările sunt acordate cu anumite obiective. La nivel naţional, se stabileşte o strategie, se face o evaluare a necesităţilor şi apoi se alocă fonduri pe cercetări strict pe acele teme. La fel şi la nivel european.
Pe de altă parte, însă, spre deosebire de orice alt domeniu, în cercetare nu ai niciodată dinainte certitudinea că vei reuşi ceea ce ţi-ai propus. Sigur, cu cât ai experienţă mai multă cu atât probabilitatea de a atinge obiectivele pe care ţi le-ai propus este mai mare. Dar nu întotdeauna se întâmplă lucrul acesta. Nu ai garanţia.
În procesul de elaborare al unui prototip sau de studiu al unui fenomen sau proces, foarte des ai şi surpriza de a găsi nişte lucruri la care nu te gândeai iniţial. Şi atunci sigur că ai curiozitatea ştiinţifică, ce este un microb al tuturor celor care lucrează în acest domeniu, de a merge mai departe. Atunci ai şi alte rezultate suplimentare care nu sunt neapărat legate de tema ce a fost contractată şi finanţată.
Aşadar, este un mix de teme impuse şi teme găsite ad-hoc care, de fapt, dau farmec activităţii de cercetare. Eu aş asemăna-o cu o muncă de detectiv.
- Cât costă, astăzi, să faci cercetare? Se investesc sume mari în cercetare? Există parteneriate public-privat?
- Ştiţi vorba aceea, cine aduce muzica trebuie să şi plătească. Statul finanţează cercetări pe teme care îl interesează. Sunt alte organisme care finanţează alte teme. Fiecare în funcţie de obiectivele pe care le are.
Cercetarea nu a fost uşor de întreţinut niciodată. Ca orice lucru care aduce valoare adăugată foarte mare şi investiţia este un tip de fonduri de risc. Nimeni nu-ţi garantează că vei obţine ce ţi-ai propus. Dar în momentul în care l-ai obţinut eşti recompensat pentru tot.
Asta şi fac fondurile de risc: finanţează zece idei trăsnite din care, dacă una a ieşit, a înregistrat brevetul respectiv, iar din comercializarea lui scot însutit investiţia în toate cele zece. Deci nu vorbim că îşi acoperă investiţia. Vorbim de profit însutit.
Însă aceste fonduri private investesc în idei ce pot fi puse în practica industrială, în practica economică imediat, tocmai pentru a-şi vedea profitul investiţiei imediat. Pe de altă parte, există cercetarea fundamentală, fără de care nu poate exista cercetarea aplicativă pe care o finanţează sistemul privat.
În general, aici este rolul statului, care susţine financiar cercetarea fundamentală, apoi creează rezultate disponibile public. Dacă am terminat un proiect finanţat din fonduri publice eu nu am voie să iau proprietatea intelectuală să o înregistrez pe numele meu, ca persoană fizică.
Pentru că am fost finanţată din bani publici, rezultatele sunt bunuri publice. De aceea se şi organizează saloane de cercetare tocmai pentru a anunţa astfel de rezultate. Aşadar, cele două tipuri de finanţări trebuie să fie complementare.
- Care mai e situaţia cercetării în Universitatea „Dunărea de Jos”?
- Ne bucurăm că, în urma analizei dinamicii indicilor de performanţă în domeniul cercetării, prin intermediul cărora suntem evaluaţi de agenţiile de profil ale Ministerului Educaţiei, avem un trend pozitiv pe toţi indicatorii.
Anul acesta, saltul cel mai spectaculos, de 50 la sută, a fost înregistrat în cazul indicatorului care evaluează numărul de articole ISI raportat la numărul de cadre didactice. Aceeaşi situaţie de creştere foarte importantă este în cazul numărului de articole publicate în reviste cotate B sau B+.
Din păcate, singurii doi indici care scad în acest an sunt cei care măsoară fondurile atrase pentru finanţarea cercetării. Acest lucru nu s-a întâmplat ca urmare a scăderii numărului de proiecte, care n-a crescut, dar a stagnat, pentru că ministerul nu a mai organizat anul trecut niciun fel de competiţie pentru finanţare de proiecte.
În privinţa fondurilor alocate proiectelor în derulare, volumul acestora a scăzut pentru că, din nou, ministerul, prin acte adiţionale, a redus dramatic finanţarea proiectelor, unele fiind chiar întrerupte, iar altele au avut bugete realocate pentru anul viitor.
Nu mă aştept să primim întreaga finanţare contractată iniţial, dar trăiesc cu speranţa că, dacă economia îşi va reveni curând, atunci poate că şi finanţarea va fi mai generoasă şi atunci şi obiectivele tehnice vor putea fi realizate în măsură direct proporţională. Noi ne continuăm însă activitatea, pe toate fronturile şi ne bucurăm că şi alţii o fac.
Îi felicit pe cei de la Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Galaţi pentru că reuşesc chiar şi în astfel de vremuri de criză să menţină tradiţia şi ne onorează şi în acest an organizând în cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” Salonul Regional al Cercetării.
