* Interviu cu Carmen Rusu, psiholog specialist - psihologie clinică *
- Ce este autismul? Deseori, familiile copiilor abia diagnosticaţi nu ştiu despre ce este vorba.
- Copiii cu autism nu suferă de o boală psihică, aşa cum mulţi sunt tentaţi să creadă. Cauzele nu au fost stabilite definitiv, se consideră că ar fi vorba de disfuncţionalităţi la nivelul sistemului nervos central sau defecţiuni genetice, mutaţii cu efecte majore la nivelul creierului.
Ceea ce se ştie este că autismul este o tulburare severă de dezvoltare de natură neurobiologică care afectează abilitatea de comunicare (copilul având un limbaj sărac şi cel mai adesea de tip ecolalic, adică repetă cuvinte, propoziţii auzite, fără să le înţeleagă sensul), de socializare.
Copiii care primesc un astfel de diagnostic pot avea comportamente stereotipe, manifestări restrictive, o funcţionare anormală a jocului, lipsa empatiei, adică a răspunsului, înţelegerii emoţiilor celorlalţi, nu pot stabili contact vizual, plâng sau râd fără motiv, nu conştientizează pericolele, au reacţii anormale la sunete puternice (bormaşină, aspirator).
Ei nu suportă schimbările din rutina zilnică, au dezvoltare motorie întârziată, pot învăţa mai greu modul de utilizare a furculiţei şi a linguriţei, de a merge pe bicicletă sau cum să prindă o minge, pot avea un mers ciudat, iar scrisul de mână este frecvent deficitar.
Deoarece nu există nimic anormal cu privire la partea fizică a unui copil diagnosticat cu autism şi deoarece copiii se dezvoltă fiecare în felul său, tulburarea poate fi greu de recunoscut la o vârstă fragedă. Şi nu toţi copiii cu autism prezintă întreg pachetul de caracteristici al acestei tulburări.
- Ce au special persoanele cu această tulburare?
- În primul rând, copilul cu autism este special pentru că ii solicită extrem de mult pe cei care îl înconjoară. El necesită o atenţie deosebită şi stabilirea de scopuri şi obiective mici, urmărite minuţios, pas cu pas.
În al doilea rând, sunt copii deosebit de sensibili, numiţi deseori „îngerii cu aripile frânte”. Mulţi dintre ei prezintă abilităţi impresionante, însă, din păcate, sistemul din România nu permite decât într-o măsură infimă găsirea şi, mai ales, dezvoltarea acestora.
Până la urmă, e un alt fel de normalitate. Dacă am privi aşa starea lor şi i-am ajuta să se integreze, cu siguranţă le-ar veni mult mai uşor.
Societatea încă pune la zid, etichetează, judecă, arată cu degetul şi, astfel, devin marginalizaţi şi rămân în tulburarea lor, mai trişti, fără un acces ca toţi ceilalţi la facilităţile unei societăţi.
- Autismul nu se vindecă, dar poate fi „modelat”. Cum?
- Această afecţiune durează toată viaţa, dar tratamentul neuropsihiatric şi terapiile psihologice, de tip comportamental, pot aduce o ameliorare semnificativă în viaţa persoanelor cu autism.
Diagnosticarea din timp şi tratamentul adecvat si personalizat ar putea duce la creşterea numărului de persoane cu autism care să fie capabile sa trăiască independent, odată ajunse la maturitate.
Cele mai cunoscute terapii sunt Metoda TEACCH (Tratamentul şi educarea Copiilor cu Autism şi alte Tulburări de Comunicare Asemănătoare), ABA (Analiza Comportamentală Aplicată), PECS (Sistemul de comunicare prin schimb de imagini), terapia educaţională integrată (structurată pe patru arii de dezvoltare).
- Cât ar trebui să dureze terapia?
- Dacă intervenţia este timpurie (la 2-3 ani) şi susţinută, persoanele afectate de autism vor putea să se autosprijine, să urmeze o şcoală, să muncească, să aibă o familie, să se integreze în societate.
Dacă nu, simptomele autismului se agravează cu timpul, cei afectaţi îşi pierd treptat toate abilităţile, pot deveni violenţi şi autoagresivi şi, de cele mai multe ori, ajung să fie instituţionalizaţi. Durata terapiei este variabilă de la un copil la altul, de la 3 la 5 ani şi poate continua chiar mai mult.
- Dar referitor la costuri?
- Costurile variază în funcţie de terapie, de câţi specialişti sunt implicaţi în terapie, număr de şedinţe, ore / zi etc.
- Este o metodă mai răspândită în România?
- Cea mai răspândită la ora actuală în România rămâne ABA, însă în majoritatea ţărilor se practică foarte mult TEACCH, PECS, metode de învăţământ şi terapie cu rezultate foarte bune.
Tipuri de autism
Există mai multe afecţiuni din spectrul autist, despre care ne-a vorbit tot psihologul Carmen Rusu.
„Chiar dacă denumirile diferă, caracteristicile sunt aproape comune, cu diferenţierile de rigoare. Se vorbeşte despre autism tipic sau clasic, autism infantil, autism atipic, sindrom Asperger, sindromul Rett”.
„Autismul atipic este grefat de obicei pe un retard mintal de diverse grade, întâlnit la vârstă mică”.
„Autismul tipic apare la vârsta de doi-trei ani, în care copiii sunt inteligenţi, dar se caracterizează prin tulburări de comunicare cu ceilalţi, printr-un tip de discontact afectiv şi social, vorbesc adeseori la persoana a III-a singular, imită sau vorbesc ilogic şi sunt frecvente particularităţi de mişcare: stereotipii sau acţiuni ilogice”.
„Sindromul Rett debutează între 7-24 de luni, după o dezvoltare normală, urmată de pierderea abilităţilor motorii şi a vorbirii, asociată cu încetinirea creşterii perimetrului cranian”.
„Boala evoluează cu degradare progresivă, astfel că în perioada de adolescenţă apar atrofii spinale cu inabilităţi motorii severe, crize epileptice şi handicap mental sever”.
„Sindromul Asperger presupune existenţa unor anomalii în domeniul relaţiilor sociale, dar cu nivel intelectual bun şi păstrarea capacităţii de comunicare verbală normală”.
„Comportamentul general are caracter stereotip, restrictiv, iar în perioada timpurie a adolescenţei îmbracă forma unor comportamente psihotice”.
* * *
Carte de vizită: psiholog format în Iaşi
Carmen Rusu este psiholog specialist - psihologie clinică, atestat de Colegiul Psihologilor din România, cu experienţă de 10 ani în activitatea cu copiii cu Cerinţe Educative Speciale (CES - autism, sindrom Down, ADHD etc.), experienţă dobândită în învăţământul special şi în cel de masă.
Psihologul, format la Universitatea Iaşi, a urmat, în Marea Britanie, un curs despre problematica autismului.
Are un cabinet pentru copiii cu CES şi intenţionează să deschidă o asociaţie locală avand ca obiect de activitate educaţia pentru acest segment de tineri.
