Duminica aceasta, un grup de creştini din Parohia „Sfântul Mucenic Antim” din Galaţi, în numele dragostei creştine, şi-au însoţit preotul paroh într-o misiune de caritate în Insula Mare a Brăilei. La Băndoiu şi Măraşu, localităţi care sunt înfrăţite cu amintita parohie gălăţeană de mai mulţi ani.
Localitatea are în componenţă şi satele Ţăcău, Măgureni şi Plopi şi nu distanţa e problema deplasării lor la oraş, cât mai ales lipsa infrastructurii. Sunt localnici care nu au ieşit din satul lor de ani buni...
Drumuri greu accesibile
Situate în Insula Mare a Brăilei, dincolo de Dunăre, aceste aşezări sunt din an în an tot mai sărace, în ciuda faptului că Insula Mare a Brăilei este un adevărat grânar, cu lanuri mănoase. Nu mai vorbim de bogăţia de peşte.
Dar, în aceste localităţi se ajunge greu, fiindcă infrastructura în Insula Mare a Brăilei se reduce la tradiţionalele drumuri de ţară, drumuri care devin inaccesibile când plouă cu găleata.
În schimb, pe vreme de secetă, drumul „de pământ” este mai bun decât cel peste care s-a turnat zgură şi unde bolovanii dau mult de furcă până şi celui mai iscusit conducător auto. Pe ici, pe colo au rămas şi urme de asfalt şi numai la volanul maşinii să nu fii...
Cale de 60 de kilometri de Brăila, drumul spre Măraşu serpuieşte printre multele parcele de grâu, de porumb, de floarea soarelui, de soia şi de alte culturi, toate foarte bine întreţinute. Bălăriile lipsesc din acest ostrov verde şi mănos şi acest fapt nu face decât să bucure ochiul şi... hambarele.
Depărtarea de oraş întreţine sănătatea!
Despre avantajele traiului într-un astfel de spaţiu, despre cât de mult simt brăilenii că trăiesc în mijlocul Insulei Mari a Brăilei, am vorbit cu câţiva oameni din Măraşu.
În general, oameni aşezaţi pe care i-am întâlnit la cele două resfinţiri ale bisericilor din comuna Măraşu şi din satul Băndoiu, unde au venit cu mic cu mare. Toţi cei care au luat parte la frumoasa sărbătoare purtau flori în mâini şi mai toţi erau rumeni la faţă, semn al sănătăţii.
„De cât timp nu am mai avut o aşa sărbătoare? De mult, de când a fost sfinţită Biserica din satul Măraşu, cu peste 30 de ani în urmă”, ne mărturisea doamna Mărioara T.
„De la an la an parcă simţim şi mai mult sărăcia. Am doi copii şi cel care lucrează în familia noastră este soţul care este tractorist în insulă. La vremurile de astăzi, e greu cu doi copii, unul şcolar, unul preşcolar, dar e bine că suntem sănătoşi. Ajungem cam greu la Brăila, mai ales când plouă, dar trăind aici avem şi avantaje. Faptul că mai creştem o pasăre, un animal pentru cele necesare alimentării şi sănătăţii noastre e un mare beneficiu pentru noi...”, ne spunea doamna Mihaela Mengu din satul Băndoiu.
„Cum este să trăieşti în Insula Mare a Brăilei? Este bine, eu aici m-am născut, aici mi-am crescut copii şi nu pot spune că e rău. Ne vedem greu copiii care au plecat în lumea mare, fiindcă şi-au dorit să facă mai mult decât noi. Astă iarnă, când zăpada a troienit, a fost foarte greu să ieşim din insulă înspre lume”. În comuna Măraşu există o şcoală şi dispensar, ba chiar am înţeles că oamenii beneficiază de serviciile unei salvări a Serviciului de Ambulanţă Brăila, care asigură transportul înspre spitalul din oraş a celor grav bolnavi. Cât despre accesul la educaţie…”, ne-a mărturisit doamna Mărioara M.
„Cei care vin nu mai pleacă...”
„Cei care vin aici nu mai pleacă. Aici nu există posibilitatea navetei. La Măraşu avem clasele I-VIII, nu mai este ca altădată când aveam zece clase şi peste 200 de elevi. În schimb, ne bucurăm că avem toate cele cinci şcoli - din cele cinci sate - reparate. Avem profesori calificaţi. Drag de şcoală să existe din partea elevilor că de învăţat poţi învăţa oriunde...”, ne-a spus profesorul Ionel Munteanu, directorul coordonator al şcolilor din comuna Măraşu, prezent la evenimentul de la biserică
La Măraşu, musafirii vin şi pleacă. Doar cei ai locului rămân, fiindcă „aici s-au făcut mari”. Într-un fel anume, românii din Insula Mare a Brăilei sunt nişte oameni binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că depărtarea i-a ţinut departe de smintelile oraşului.
Din acest motiv, în Insula Mare a Brăilei am întâlnit oameni aşezaţi şi plini de respect. Lipsa văicărelilor de tot felul şi roşeaţa din obrazul lor sunt semne ale sănătăţii spirituale.
Şi, spre deosebire de mulţi dintre noi, cu toate greutăţile şi poverile care-i apasă, ei nu se plâng că o duc rău. Au rămas cu acea demnitate, cu acea verticalitate spirituală, pe care nu prea o mai întâlneşti în vremurile de azi...
