* Autorităţile locale în domeniu spun că nu au suficiente fonduri să organizeze tabere, dar nici nu sunt convinse că zona are potenţial turistic *
De 15 ani încoace, la vila de la Tabăra Gârboavele nu se cazează niciun turist în adevăratul sens al termenului. Iar asta nu pare să îngrijoreze autorităţile din domeniu, care consideră că oraşul nu are potenţial turistic.
În acest timp, Centrul de Agrement de la Gârboavele este solicitat pentru diverse activităţi, majoritatea fără legătură cu scopul unei tabere pentru tineret: revelioane, banchete, cantonamente sportive, pregătirea cursanţilor unor şcoli de dans, Tabăra Naţională de Sculptură a Centrului Cultural „Dunărea de Jos”.
„Preferă marea sau muntele”
Responsabil cu oferta turistică de la Direcţia Judeţeană pentru Tineret (DJT) Galaţi, Aurelia Amorţilă se declară realistă şi nu pesimistă când afirmă că „nu poţi face minuni într-un judeţ de câmpie”.
„Am experienţă de 15 ani de lucru în sistem. Niciodată nu au venit copii din afară pentru tabere de odihnă. Ei preferă marea sau muntele. La fel şi cei din Galaţi. Singurele tabere acoperite cu elevi au fost taberele naţionale, adică cele tematice gratuite”, spune instructorul de turism, care consideră că, indiferent de oferta turistică a Galaţiului, tabăra este eliminată din start de pe lista opţiunilor de petrecere a vacanţei.
„Pe copiii din alte judeţe îi putem plimba pe Dunăre, dar singura ofertă pe care am găsit-o îi costă 15 lei de persoană, la un grup de minim 30 de copii. Nu e deloc avantajos pentru ei”, exemplifică doamna Amorţilă, uitând că, pentru un copil care nu a văzut niciodată Dunărea, chiar şi Faleza este impresionantă.
Soluţia: tabere tematice
Dacă tinerii nu vin să cunoască Galaţiul, atunci ar putea fi aduşi în zonă numai pentru un program extrem de atractiv. Taberele destinate tinerilor sunt de trei tipuri: de odihnă, tematice şi naţionale.
Taberele tematice îi „agaţă” pe copii cu oferte diverse – de exemplu, ei învaţă să danseze sau îşi aprofundează cunoştinţele la o anumită disciplină prin alt gen de activităţi decât la şcoală.
Tinerii plătesc aceeaşi bani ca într-o tabără de odihnă (adică 57 de lei / noapte / pensiune completă), dar vin acasă cu tolba plină. Taberele naţionale sunt cele cu tematică (de exemplu, Tabăra de Arte Vizuale Măgura, Tabăra de Speologie şi Fotografie), avantajul fiind că beneficiarii selectaţi nu plătesc niciun ban.
Anul trecut, tabăra tematică despre Istoria creştinismului la „Dunărea de Jos”, realizată în colaborare cu un profesor de specialitate şi cu Muzeul de Istorie, nu a avut nicio solicitare, chiar dacă, spune instructorul DJT, a fost foarte bine promovată.
Ideile profesorilor
Întrebată dacă ar petrece un sejur cu elevii la Gârboavele, Nona Rapotan, o profesoară de socio-umane din Galaţi, spune că nu s-ar duce acolo, dar că elevii ar fi încântaţi de o tabără tematică: „La vilă condiţiile sunt faine, iar Galaţiul nu are oferte extraşcolare de acest gen, destinate elevilor.
Înţeleg însă că la Gârboavele nu se poate ajunge dacă nu ai maşină la dispoziţie”, punctează profesoara avantajele şi dezavantajele unei asemenea tabere.
Activităţi de tip şcoală de vară, despre entomologie sau astronomie, se organizează anual la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii. Totuşi, organizatorii nu s-au gândit că un parteneriat cu Direcţia pentru Tineret, cu cazare de o zi-două la marginea oraşului, le-ar aduce copiilor descoperiri spectaculoase, chiar în natură.
Profesoara de geografie Smaranda Enică merge aproape anual cu elevii în tabere.
„Dacă programul zilnic nu e atractiv, copiii se plictisesc repede. În Pădurea Gârboavele s-ar putea face orientare turistică, în colaborare cu specialişti. Printr-un parteneriat cu vila particulară din apropiere, elevii ar putea avea acces la bazin. În alte zile, ei ar putea cunoaşte Galaţiul, cu Faleza şi cu muzeele. Explicaţiile ştiinţifice nu trebuie să lipsească. Însă la capitolul promovare naţională ar trebui să contribuie toate instituţiile gălăţene, nu se poate face totul de unul singur”, spune profesoara.
„Iar dacă se întâmplă să fie vreme rea, atunci organizatorii trebuie să fie pregătiţi. Îmi amintesc cu plăcere cum într-o tabără ne-a prins vremea ploioasă, iar instructoarea, pregătită, probabil, la diverse cursuri, i-a antrenat în activităţi artistice şi jocuri. Dar au avut şi fonduri pentru materialele puse la dispoziţie. O idee ar fi şi antrenarea unor animatori-studenţi care să organizeze timpul liber al copiilor”, mai spune profesoara.
Idei sunt, fonduri nu
Reprezentanta DJT Galaţi, o direcţie care, de câţiva ani încoace, trece din subordinea unui minister în a altuia, spune că nu de idei duce lipsă, ci de fonduri.
Totuşi, într-un cerc vicios, tot taberele aduc fonduri proprii la direcţia care le administrează. Din 2003, de la ultima ediţie a Taberei Naţionale pentru Micii Întreprinzători, DJT Galaţi nu a mai organizat nicio tabără naţională, pentru că nu a primit finanţare pentru acestea.
Nici vila de la Gârboavele, renovată abia anul trecut, nu avea condiţii optime de cazare. Acum vila este primitoare, dar a rămas cu mobilierul vechi şi cu podoaba căsuţelor din lemn care zac în curte.
Anul acesta, DJT Galaţi speră să obţină OK-ul măcar pentru una dintre cele trei tabere naţionale (pe teme istorice, de ecologie sau de antreprenoriat), propuse spre finanţare. Cum este an de criză, Gârboavele are toate şansele să rămână tabăra provincială de până acum.
Explicaţie foto: Şi Tabăra de la Gârboavele suferă din lipsa promovării turistice a Galaţiului
