Circa 70 la sută din producţia anuală de legume de la Matca merge la export, susţine Mircea Croitoru (FOTO 1), liderul grupului de producători „Societatea Agricolă Legume şi Fructe din Matca”.
„În acest moment, avem contracte de livrare în Germania, Polonia, Rusia şi Lituania. Ori, vă daţi seama că, dacă marfa noastră n-ar fi de calitate şi n-ar fi obţinută aşa cum trebuie – cum au mai scris unii – n-ar veni nemţii cu TIR-urile până la noi ca să o cumpere”, apreciază Mircea Croitoru.
Producătorul afirmă cu tărie că membrii grupului pe care îl conduce nu folosesc pentru culturile proprii substanţe care să altereze calitatea legumelor sau să pună în pericol sănătatea consumatorului.
„Nu mi se pare normal să avem probleme de încredere pe piaţa internă, în condiţiile în care noi nu facem parte dintre cei care folosim substanţe dăunătoare”, conchide Mircea Croitoru.
La pas, prin sere
Indiferent că sunt sau nu şefi de grupuri de producători sau că au pământ mult sau puţin, mătcaşii care se ocupă de agricultură nu se pot abţine de la lucru.
Mâinile tuturor celor pe care i-am întâlnit vădeau faptul că au muncit îndelung pământul fertil din Matca.
„Uneori, când mai ieşim în lume, mai ţinem şi noi mâinile pe sub masă. Asta e, sunt urâte, ce să le facem?” ne spune Dorina Pascu, vicepreşedintele grupului de producători condus de Mircea Croitoru.
Noi am spune că mâinile mătcaşilor, aspre şi uneori butucănoase, au o frumuseţe cu totul aparte pentru că demonstrează un lucru esenţial: respectul faţă de muncă trebuie păstrat, indiferent de avere şi statut social.
„Numai eu ştiu cum îmi e să mă tot culc la 1.00 noaptea şi să mă trezesc la 5.00”, ne spune Ştefan Rusu, secretarul grupului.
Din spusele mătcaşilor, investiţia la hectarul de legume s-ar ridica la 70.000 de lei, în condiţiile în care pe respectivele legume ar obţine ceva peste 100.000 de lei.
„Dar la o plantaţie se munceşte şase luni”, mai spune Ştefan Rusu. Ne arată propria seră de roşii, în care munceşte alături de soţie. O cultură e deja în curs de cules, iar cea de-a doua pe acest an este în pregătire.
„Ia uitaţi, folosim bondari pentru polenizare. E mai bine aşa, că e mai natural”, ne explică. Vedem şi cultura de ardei graşi ai Dorinei Pascu, dar şi o seră în care cresc castraveţi.
Un lucru au în comun solarele: înăuntru e cald, iar umiditatea mai că te sufocă. Or face mătcaşii afaceri bune, dar condiţiile în care se munceşte sunt într-adevăr greu de suportat.
În supermarketuri, dar mai puţin în pieţe
Ne rămâne şi nouă, gălăţenilor, să ne bucurăm de circa o treime din legumele mătcaşilor. Unde le putem găsi? „Avem contracte cu supermarketuri cum ar fi Metro sau Real. În pieţe ieşim mai puţin. Clar – nu toate legumele pe care scrie „de Matca” vin de la noi”, precizează Mircea Croitoru.
„Eu chiar eram prin martie la Galaţi şi l-am văzut pe unul că vindea – spunea el – roşii de Matca, îşi aminteşte Ştefan Rusu. Chiar m-am dus şi l-am întrebat: ce zici că sunt astea? La vremea asta, la noi roşiile sunt atât de mici că nici n-ai ce culege. Erau de fapt roşii din Turcia, dar dacă omul nu ştie…”.
Mătcaşii spun că legumele de Matca sunt marcă înregistrată, dar că ei n-au vreme să facă poliţie şi să vadă cine se foloseşte de numele mărfii lor. Poate că autorităţile gălăţene ar trebui totuşi să se asigure că proveninţa mărfii corespunde cu înscrisurile de pe etichete.
