* Primarul, în picioarele goale în faţa ambasadorului Belgiei * Şampania, ca lecţie de viaţă occidentală *
La 17 iulie a.c. au pus piciorul în Coasta Văii 14 eleve şi studente din Belgia. Mai exact, de la Liege. Desant feminin! Frumoase cum e şi ţara lor. Proiectul ce le-a „împins” încoace, prin mijlocirea Ambasadei Belgiei la Bucureşti – „Tineri belgieni”.
12 zile sub cerul prietenos de deasupra comunei Valea Mărului. Punţi de legătură cu elevii români? Nenumărate: activităţi educative comune, distracţie, „ferestre” deschise spre ceea ce se întâmplă în şcolile din Regatul Belgiei.
În ziua de acomodare cu standardul de viaţă din Coasta Văii, 15 elevi de-ai domnului director Ştefanache Vârlan, curioşi, s-au apropiat de fetele venite spre România cu avionul.
Încântaţi de noile lor cunoştinţe, odată înapoiaţi acasă au umplut Valea Mărului cu ştirea că „belgiencele sunt extraordinare”. Consecinţa: în zilele următoare, numărul lor s-a triplat.
La dispoziţia fetelor din Vest, 24 de ore din 24, apă caldă, de la un boiler. Noaptea, păzite ca şi cum în şcoala din Coasta Văii s-ar fi aflat lingouri de aur. Cântece şi dansuri la schimb.
Exemplu: noi, în calitate de gazde, vă învăţăm „Alunelul”, iar voi ne arătaţi un dans de Liege! În prima sâmbătă, invitaţie la aniversarea zilei de naştere a doamnei Sofia Buhoci, om de afaceri important, din Valea Mărului. Înlănţuire de momente de neuitat!
Muzica-muzică, masa-masă. Sărbătorita, la înălţime. Petrecere ca la români. Dansuri, ca originalitate, încât să nu-ţi pară rău că te-ai născut pe Pământ: „Hora”, „Braşoveanca”… Iar la urmă, ca rege al coregrafiei importate de la oraş – „Pinguinul”!
Duminică, după ce au făcut ochi, belgiencele, în loc să ceară paharul cu lapte, au solicitat să li se dea posibilitatea să înveţe „paşii de Pinguin”!
Câte un euro câştigat la fiecare sticlă de şampanie
Seară dedicată bucătăriei tradiţionale româneşti, organizată la Coasta Văii: sărmăluţe antologice, făcute de învăţătoarele Geta Doca, Silvia Macovei şi Florentina Iftimie şi asistenta socială de la primărie, Elena Cojocaru. Belgiencele, antrenate la opăritul frunzei de vie.
Pe locul doi, micii. La urmă, plăcintele cu brânză de vaci. Domnişoarele din Liege, după 48 de ore, s-au revanşat: felii de pâine prăjite în ulei de măsline, condimentate cu usturoi, roşii umplute cu fructe de mare, chiftele din carne de vită, în sos, cu cartofi noi alături, iar la final, tarte din fructe culese chiar de ele, din pomii de la Coasta Văii, cu evidenţierea zarzărelor.
De la Toderiţa Vintilă, secretul porumbului fiert: le-a spus cât timp trebuie să-l ţină pe foc, în oală, şi cum se „îndulceşte” cu un praf de sare. Primarul Virgil Doca: „Cred că au mâncat, pe puţin, doi saci de ştiuleţi!”.
Venite în România pe banii rezultaţi din munca lor. Ca să vă faceţi o părere: unele au vândut biscuiţi, iar altele, cumpărând şampanie dintr-o localitate unde preţul era mai mic, au revândut băutura în Liege, câştigând câte un euro la fiecare sticlă.
Ce le-a mers la inimă? Ospitalitatea românilor ţinuţi sub ascultare de Virgil Doca. Copiii acestora: plini de energie, inteligenţi, doritori să se joace şi respectuoşi.
În încheierea şederii în România, trei zile pe Litoral, la Costineşti, să se bronzeze.
„Excelenţă, daţi-mi voie să vă mulţumesc”
Marţea trecută, surpriză de proporţii. Aflat acasă, după orele de program, primarul Virgil Doca a fost înştiinţat, la 16.10, că este căutat de un domn venit într-o maşină „de corp diplomatic”.
Cin’ să fie, cin’ să fie? Era în picioarele goale – cum soţia sa se afla, cu trupa feminină din Belgia, la Marea Neagră, dădea mâncare la pui. Ieşit în stradă fără să se mai încalţe cu pantofii, s-a pomenit, în faţa bisericii, faţă în faţă cu Excelenţa sa Leo D’ Aes, ambasadorul Belgiei la Bucureşti. Venise să se intereseze de la sursă ce au făcut fetele din Liege la Valea Mărului. Zece minute de dialog.
Primarul, rupând-o pe franţuzeşte: „Excelenţă, daţi-mi voie să vă mulţumesc, în numele comunităţii, pentru tot ce au făcut fetele din ţara dumneavoastră în timpul cât au stat la noi. Cu ajutorul lor, le-am oferit şcolarilor noştri o minivacanţă pe cinste, pe care n-o vor uita”.
