* Ministerul Educaţiei a întocmit un normativ de minimă dotare a unităţilor de învăţământ preşcolar * În clasă, vioară şi trompetă, în curte, piste pentru biciclete * Investiţiile guvernamentale de până acum nu au vizat asemenea dotări *
Cadru pentru teatru de păpuşi, dar şi marionete, un set cu eprubete, microscop, busolă, cuvă pentru apă, vioară, trompetă, bancă de gimnastică, coş de baschet, piste pentru biciclete. Acestea sunt câteva dintre dotările pe care o grădiniţă obişnuită, de stat, ar trebui să le pună la dispoziţia copiilor, din luna septembrie.
Cărţile cu imagini, jetoanele ori cuburile colorate sau beţişoarele de numărat reprezintă doar o infimă parte din ceea ce ar trebui să găsească prichindeii în sălile de clasă.
Chiar dacă instituţiile şcolare cu asemenea echipamente par desprinse din filmele străine sau din basmele frumoase, un recent ordin de ministru bate în cuie Normativul de dotare minimală pentru serviciile de educaţie timpurie a copiilor de la 3 la 6/7 ani.
Scenariu SF: piste de biciclete la grădiniţă
Conform necesarului întocmit de minister, aproape nicio grădiniţă nu îndeplineşte standardele la capitolul dotări sportive: bancă şi saltea de gimnastică, popice, tobogane (pentru interior, dar şi pentru exterior), pufi pentru majorete, biciclete, trotinete, porţi de fotbal, coş de baschet.
Başca, pentru biciclete trebuie să amenajeze piste speciale în curte. Doar piscina le mai lipseşte preşcolarilor care, de regulă, nu au nici măcar leagăne în curtea instituţiei.
O singură unitate preşcolară de stat, Grădiniţa nr. 9 din municipiul Galaţi, a reuşit să-şi construiască o sală de sport, graţie fondurilor solicitate de la Guvern. Dotările necesare nu au intrat însă pe lista cheltuielilor decontate de minister.
Minunăţii muzicale
Printre altele, grădiniţele ar trebui să asigure, din fonduri proprii, seturi de acuarele, coli de hârtie glasată, câteva kilograme de lut, seturi de plastilină, câte două seturi de costume multietnice. Nici instrumentele muzicale nu ar trebui să ţină de domeniul fantasticului, conform inventarului făcut de Ministerul Educaţiei.
În orice grădiniţă ar trebui să auzim acorduri sau sunete de muzicuţă, fluier, vioară (sau chitară), clopoţel, tamburină, maracasuri, tobă şi trompetă. Sau asta se întâmplă doar în visele cele mai frumoase ale copiilor?
Ministerul versus buzunarul părinţilor
Prin diferite programe de investiţii în unităţile preşcolare, Ministerul Educaţiei a susţinut doar o parte din dotările pe care le solicită acum grădiniţelor.
„Acum câţiva ani, s-au făcut dotări prin programe guvernamentale, investindu-se în mobilier nou şi în materiale didactice moderne, printre care şi CD-uri şi DVD-uri. De aceea, grădiniţele respectă aceste standarde, în proporţie de 90 la sută. E drept, o singură grădiniţă are sală de sport, dar, sincer, nu ştiu să vă spun câte au şi instrumente muzicale”, ne-a spus inspectorul pe învăţământ preprimar, Ana Secrieru.
Inspectoarea a admis că unele dintre achiziţiile cele mai valoroase din grădiniţe sunt făcute cu ajutorul părinţilor. „În câteva cazuri, educatoarele au reuşit să mai cumpere câte ceva. De exemplu, ştiu că este o orgă la Grădiniţa nr. 5 „Elena Doamna”, cumpărată cu ajutorul părinţilor, în urmă cu ceva timp”.
Inspectoarea şcolară crede, însă, că ministerul va reveni asupra acestui normativ impus grădiniţelor, deoarece nu poate fi acoperit sută la sută de instituţii. Mai trist este că experţii au realizat respectivul necesar raportându-l la noile standarde ale educaţiei timpurii.
Cu alte cuvinte, educatoarele trebuie să îi înveţe pe copii deprinderi şi să-i ajute să-şi dezvolte anumite abilităţi fără a avea însă şi suportul adecvat.
