În condiţiile în care tot mai mulţi medici gălăţeni declară că ar emigra şi astăzi dacă li s-ar ivi prilejul, ni s-a părut oportun să aflam dacă viaţa specialiştilor plecaţi să profeseze în străinătate de mai mulţi ani este între-adevăr una de poveste - aşa cum pare ea, atunci când este privită din spitalele şi cabinetele medicale din Galaţi.
Detalii ne-a oferit chiar unul dintre medicii români plecaţi din ţară în urmă cu mulţi ani şi care profesează acum în noua lor patrie.
Medicul gastroenterolog Florin Costea (FOTO) a emigrat în urmă cu 15 ani, iar în ultimii 10 şi-a practicat profesia într-un spital de stat din Montreal, Canada. Este afiliat universitar şi a revenit, zilele trecute, în România, la Congresul Naţional de Gastroenterologie, Hepatologie şi Nutriţie Pediatrică, desfăşurat la Galaţi în perioada 1-3 septembrie. Informaţiile despre sine ni le oferă cu parcimonie.
„Adevărul este că nu-mi place foarte mult să vorbesc despre mine. Prefer să o facă lucrările mele şi prietenii mei. E mai bine aşa.” Totuşi, medicul a avut amabilitatea să ne răspundă la o seamă de întrebări legate mai degrabă de sistemele sanitare decât de propria activitate.
- Domnule doctor, potrivit unor studii recente, circa 70 la sută din personalul medical gălăţean se gândeşte să emigreze. Aţi plecat din ţară acum mulţi ani, ştiţi cum trăiesc medicii din diasporă. Acum aţi revenit. Cum vedeţi fenomenul migraţiei medicilor?
- E bine să subliniem că am revenit temporar. Referitor la imigrare şi aşa-zisa plecare în masă, nici măcar nu ştiu dacă este o chestiune reală. Totuşi, tendinţa e oarecum normală, dacă vorbim despre concurenţă. Este însă şi o perioadă de autodenigrare în ţară. Asta deosebeşte România de orice altă ţară aşa-zis civilizată din lumea asta: nimeni altcineva nu-şi vorbeşte de rău ţara şi nimeni nu doreşte să plece, oricât de rău ar fi la el acasă.
Iar în România mie nici nu mi se pare că este chiar atât de rău. Ba chiar mi se pare că medicii de aici - incluzându-i, evident, şi pe prietenii mei şi pe toţi ceilalţi prezenţi la simpozion - practică o medicină de nivel foarte înalt. Se pot compara oricând cu medicii din America de Nord şi cu cei din Europa.
- Atunci cum vă explicaţi starea precară în care se găseşte sistemul sanitar românesc?
- Suferinţele sunt date, de fapt, de organizare. Sănătatea a ajuns în acest moment la un punct critic în toată lumea. Sustenabilitatea financiară a sistemelor sanitare este din ce în ce mai dificilă. Adevărul este că sănătatea costă foarte mult.
Şi ceea ce îi lipseşte României în acest moment este un grad de organizare ceva mai ridicat. Atâta timp cât nu vor fi foarte bine trasate linii care definesc traseul pe care trebuie să-l urmeze pacientul ajuns la medic, cât timp nu se ştie ce investigaţii trebuie să facă acest om şi ce fel trebuie tratat într-un mod cât mai omogen, vor exista suferinţe. Şi totul se va simţi şi din punct de vedere financiar.
- Dată fiind situaţia, ce-ar trebui să facă medicii români: ar trebui să emigreze spre ţări cu un nivel de trai mai ridicat sau să rămână în România?
- Cred că cel mai bine ar fi ca medicii din România să rămână şi să practice medicină aici. Să emigrezi, să-ţi părăseşti propria ţară, nu este o fericire pentru nimeni. Cel puţin eu aşa văd eu lucrurile.
Şi în America de Nord şi în România medicina este aceeaşi şi are ca principal punct de interes bolnavul. Aveţi aici destulă infrastructură şi aparatură, însă, aşa cum am mai spus, insuficientă organizare. Nu am, în acest moment, nici un fel de reper referitor la modul actual de formare al medicilor din România, deşi văd aici tineri care sunt foarte bine pregătiţi.
Din acest punct de vedere, cred că ar trebui să ne concentrăm asupra mediei celor care se pregătesc să devină medici, nu asupra vârfurilor. Pentru că atâta vreme cât avansezi în salturi, cu oscilaţii mari, nu poţi vorbi despre un progres constant. Vin cu plăcere în România, am foarte mulţi colegi de aici care vin să mă viziteze şi care sunt foarte bine primiţi. Părerea mea este că ei ar trebui să rămână aici şi să-şi facă treaba, pentru că nicăieri nu este un paradis.
- Are medicul o viaţă mai bună în Canada decât în România?
- Trebuie spus că în România nu se putea trece de la o formă de organizare socială la alta fără sincope. În ceea ce priveşte nivelul de trai, este normal ca în Canada să fie pe undeva superior pentru că ei, canadienii, se respectă mai mult unii pe alţii şi îi interesează mai puţin ce face capra vecinului. Ei doresc să trăiască, se bucure de o viaţă comunitară. Şi asta e tocmai ceea ce ne lipseşte nouă: conştiinţa faptului că trăim împreună şi că trebuie să facem ceva împreună. Puterea cuplului este mult mai mare decât cea a singularului.
Cât despre respectul faţă de medici: eu cred că şi colegii mei din ţară sunt respectaţi. Ei mai şi exagerează uneori. Un lucru foarte important: respectul îl obţii respectând. Respectă sistemul, respectă-ţi pacienţii şi vei fi, la rândul tău, respectat.
