* Un bolnav care a petrecut o lună şi jumătate internat la Spitalul de Psihiatrie a insistat să mulţumească, prin intermediul nostru, întregului colectiv care a contribuit la vindecarea sa *
Relaţia dintre medic şi pacient este (sau ar trebui să fie) una cu totul deosebită. Bolnavul îşi încredinţează viaţa în mâinile celui pe care îl consideră salvator. Din nefericire, chiar şi în situaţiile în care vindecarea este un rapidă şi neaşteptată, pacientul uită adesea să îi mai mulţumească medicului. La urma urmei, e în fişa postului său să ne vindece repede şi fără greşeală, nu-i aşa? Ei bine, mai sunt şi pacienţi care n-au uitat că medicii le-au alinat suferinţele.
„M-au ajutat fără să-mi ceară nimic!”
Printre ei se numără şi domnul Ion Corbuş, care ne-a vizitat la redacţie, acum câtva timp, rugându-ne să îi publicăm mesajul de mulţumire adresat medicilor Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna” din Galaţi. Din motive de spaţiu, nu am reuşit să o facem imediat.
Insistent, fostul pacient ne-a rugat din nou să le mulţumim, în numele său, celor care i-au redat sănătatea. O facem astăzi, impresionaţi de perseverenţa cititorului nostru.
Iată ce ne-a scris Ion Corbuş: „Am fost internat la Spitalul de Psihiatrie «Elisabeta Doamna» între 15 iunie şi 1 august, în acest an. Sufeream de pe urma unui episod stresant. Pe perioada internării, de starea mea s-au ocupat următorii medici: dr. Teodor Munteanu, dr. Ion Mutică şi dr. Constantinescu”.
„Pe această cale ţin să le mulţumesc pentru că mi-au alinat suferinţa. Mai mult chiar, au făcut-o fără să îmi ceară nimic în schimb, nici un fel de «atenţie» materială. De asemenea, aş dori să mulţumesc întregului colectiv de asistente ale spitalului, infirmierelor, psihologului şi tuturor celor care şi-au adus aportul la vindecarea mea”, ne scrie fostul pacient al Spitalului de Psihiatrie „Elisabeta Doamna”.
Un gest simplu, încărcat de recunoştinţă
Ne bucurăm că în ciuda crizei şi a atmosferei tensionate din sistemul sanitar, personalul medical reuşeşte să îşi facă bine treaba în continuare. Existenţa gălăţenilor care părăsesc spitalul în stare bună o dovedeşte.
La fel de mult ne bucurăm că pacienţii vindecaţi nu îşi uită cu totul salvatorii atunci când părăsesc spitalul şi spun, atunci vine momentul, omenescul „Mulţumesc!”.
