Săptămâna trecută, ministrul Sănătăţii, Cseke Attila, a semnat cu rectorii Universităţilor de Medicină şi Farmacie din ţară un protocol privind organizarea, începând cu 2011, a rezidenţiatului în formă descentralizată.
Ce s-ar schimba dacă acest proiect de lege, aflat acum în discuţie la Camera Deputaţilor, s-ar aproba? Ne-a explicat prof. dr. Dumitru Cristea (FOTO), preşedintele filialei gălăţene a Colegiului Medicilor, prezent la dezbaterile pe această temă, la care au luat parte reprezentanţi ai mai multor instituţii care joacă un rol esenţial în formarea unui medic.
Reporter: De ce este nevoie de un nou sistem de organizare a rezidenţiatului?
Dumitru Cristea: Pentru a pregăti un medic, în sistemul actual, trebuie să treacă în jur de 12 ani. Dacă staţi să vă gândiţi, e o viaţă de om. Iar aceşti medici îşi pierd foarte mult timp din perioada de tinereţe, când ar putea să le fie deosebit de utili pacienţilor. Sistemul de până acum era foarte greoi. Se făcea rezidenţiat de 5 ani, de 6 ani sau de 7 ani.
Apoi, modulele de rezidenţiat se făceau doar în anumite centre clinice, astfel că se strângeau câte 20 de rezidenţi per profesor. Iar profesorul nu avea timp să se ocupe de fiecare dintre ei, oricât de binevoitor ar fost.
Nu în ultimul rând, însăşi admiterea la rezidenţiat era greoaie: se dădea dintr-o singură materie, într-un singur centru universitar, de teama unor eventuale fraude. Colocviile erau de asemenea greoaie pentru că exista şansa să fii nevoit să faci modulul de pregătire într-un centru universitar şi să susţii colocviul în alt centru.
Reporter: Ce se va schimba, propriu-zis, în modul de pregătire a absolvenţilor de medicină, potrivit proiectului dezbătut vineri, în întrunirea de la Bucureşti?
Dumitru Cristea: Acum s-au fixat nişte module prin care rezidentul poate să îşi facă stagiul de pregătire şi într-un spital judeţean sau într-o clinică din provincie - acolo unde există un mentor priceput (medic cu sau fără titlul de profesor) care să îi poată pregăti. Altfel se poate ocupa de ei un profesor care are 20 de rezidenţi în grijă şi altfel unul care are unul sau doi. Astfel, nu se va mai ajunge în situaţia în care rezidentul nu face altceva decât să întocmească foi de observaţie şi să plimbe bolnavii de ici-colo.
Mai e ceva: mai demult, medicul primea un stimulent la salariu pentru că avea grijă de rezidenţi. Nu mult, dar suficient cât să-l determine să-şi asume o responsabilitate. Acum, nu se mai găsesc bani pentru aşa ceva.
Rezidenţii vor putea, în plus, să dea examen cu medicii care i-au pregătit. Prin această descentralizare încercăm, în primul rând, să ne aliniem la normele europene, dar şi să le creăm un climat propice tinerilor care vor să înveţe şi să practice medicina.
Reporter: Ce altceva va aduce nou eventuala aprobare a unei noi legislaţii?
Dumitru Cristea: Sistemul vechi, care se va schimba prin intermediul acestui proiect de lege, mai avea o hibă majoră. Medicul, atunci când îşi termina facultatea, nu putea să practice medicină decât după rezidenţiat. Era un şomer cu diplomă.
Ei bine, acest proiect care se află în Camera Deputaţilor, prevede că va putea să practice medicină generală. În tot acest timp, medicul tânăr îşi poate pregăti rezidenţiatul în medicină de familie şi, dacă îl ţin puterile, poate să facă şi rezidenţiat într-o altă specialitate.
Reporter: Condiţiile despre care vorbiţi, inclusiv scăderea duratei de rezidenţiat cu un an în 30 de specialităţi, vor asigura o pregătire adecvată rezidenţilor? Nu facem rabat de la calitate?
Dumitru Cristea: Cine vrea să înveţe şi într-un rezidenţiat cu un an mai scurt, învaţă. În 5 ani, un rezident pierde aproape două treimi din timp. Aproape toţi ajung să fie servitori în clinicile universitare.
Dacă se schimbă optica, şi vor fi cu adevăraţi puşi la muncă, cu toţii vom avea doar de câştigat. Ştiu din proprie experienţă că un medic se poate pregăti foarte bine cu un rezindenţiat de 3 ani, cum era pe vremea când m-am pregătit eu.
„Dacă nu schimbăm nimic, ne pleacă medicii”
„Medicii tineri care sunt mai bine pregătiţi şi care au o specialitate pleacă. De ce? Pentru că sunt prost plătiţi şi pentru că nu găsesc nişte condiţii normale (umane până la urmă) ca să practice medicina la noi în ţară. Circa 140 din 800, câţi avem în Galaţi, îşi caută deja joburi în alte ţări europene”.
„Iar în străinătate locurile de muncă se găsesc destul de uşor, pentru că şi acolo e lipsă de medici. Chiar dacă numărul de medici la suta de mii de locuitori în Germania sau în Anglia, spre exemplu, este mai mare decât la noi în ţară, este totuşi nevoie de oameni bine pregătiţi în domeniu”.
„Se caută, printre altele, medici de familie, sau medici specializaţi în îngrijirea pacienţilor la domiciliu (sistemul lor este cu totul altul, bucurându-se de elemente care la noi sunt încă în stadiu de proiect), dar şi medici cu alte specialităţi, cum ar fi anestezişti”.
„Aşa că medicii noştri care sunt serioşi şi bine pregătiţi pleacă, iar odată ajunşi acolo îşi găsesc foarte uşor un loc de muncă. Trebuie să găsim o modalitate să-i ţinem acasă”, spune dr. Cristea.
„Din medicină nu te îmbogăţeşti!”
„Medicina e o facultate foarte grea. Sunt două motive pentru care un tânăr se poate înhăma să facă medicină: fie iubeşte meseria, fie îşi doreşte să ajungă un om realizat financiar. Or, dacă dragostea de meserie nu ţi-o ia nimeni, partea cu împlinirea financiară pică, de multe ori. Ca să ajungi la astfel de satisfacţii trebuie să treacă prea mult ani”.
„N-o să vedeţi medici în topul Forbes. Sau, dacă o să vedeţi, să ştiţi că nu din practicarea directă a medicinei s-au îmbogăţit. Cei care au reuşit aşa sunt foarte puţini şi sunt, de fapt, medicii care au deschis spitale particulare (circa 10 la nivel naţional) şi care le-au adus un profit însemnat. Mulţi dintre medicii care ies la pensie trebuie să se angajeze din nou, pentru a-şi putea acoperi nevoile materiale”.
„Ca să poţi fi un medic bun, ai nevoie de bani la orice vârstă, ca să îţi permiţi să fii informat, să mergi la manifestări ştiinţifice, să îţi cumperi (din păcate din buzunar) echipamente moderne cu care să-ţi poţi face mai bine treaba etc.
Principalele probleme ale rezidenţilor
* Nesiguranţa posturilor
„Mulţi rezidenţi depun eforturi să se pregătească foarte bine, dar nu ştiu unde vor găsi un post de medic. Când munceşti fără să ai nicio idee despre ce-ţi rezervă viitorul, despre condiţiile în care vei locui (mulţi dintre rezindenţi sunt familişti, au şi copii), cum să te concentrezi cu toate forţele pe medicină? E logic şi normal să se scoată posturi din timp, ca să ştie fiecare cum i se va concretiza viitorul”, spune dr. Dumitru Cristea.
* Salariile mici
„Însă orice am spune, cea mai mare problemă, atunci când vorbim despre statutul rezindeţilor, este salarizarea. În momentul de faţă, un rezident primeşte un salariu apropiat de cel minim pe economie - în jur de şase milioane de lei vechi. Iar în primul an nu are dreptul să facă nici gărzi, aşa că nu-şi poate rotunji veniturile nici în acest fel. Şi când ajunge să facă gărzi, banii sunt tot puţini”, a adaugă preşedintele Colegiului gălăţean al Medicilor.
* Lipsa locuinţelor de serviciu
În plus, rezidenţii nu au locuinţe asigurate. Iar din banii câştigaţi, nici vorbă de chirie! În Bucureşti s-au mai făcut câteva ANL-uri pentru medici tineri, dar trebuie să aştepţi ani de zile ca să prinzi o asemenea ocazie. Şi nu sunt suficiente nici pentru o zecime dintre rezidenţi. În Galaţi, nicio şansă! N-ar trebui să găsim un mijloc de a-i ajuta? Pe vremea mea, fiecare spital avea o garsonieră, două sau trei pentru rezidenţi. Se puteau caza în cămin. Acum ce vom face pentru ei? Astfel vom putea da o şansă medicinei româneşti. Aşa trebuie să începem: cu viitorul”, mai spune medicul-profesor citat.
* Lipsa facilităţilor în crearea unei linii private
„Ar trebui să existe şi ceva înlesniri pentru medicii tineri care termină rezidenţiatul şi care vor să investească în deschiderea unui cabinet, spre exemplu. La momentul de faţă, chiar şi băncile care au făcut aşa-zisele divizii pentru medici, au nişte dobânzi de ajungi să plăteşti ani mulţi pentru a-ţi putea acoperi datoriile iniţiale. De ce în alte state europene băncile îi pot susţine pe medici?”, se întreabă retoric dr. Cristea.
