* În lipsa unui plan de refacere urbanistică, tot mai multe locuri sau terenuri fără căpătâi apar în mijlocul cartierului *
Din ciclul propuneri pentru cartierul meu, cetăţenii din Micro 16 ne-au rugat să aducem în atenţia autorităţilor starea terenurilor rămase „în părăsire”.
Primul dintre ele este în spatele Căminului de Copii. Un spaţiu cam cât un teren de minifotbal. Minifotbalul lipseşte, în schimb terenul s-a umplut de gunoaie apărate temeinic de vreo doi cotei gata să se ia în colţi cu oricine atentează la „teritoriul” lor.
„Aici erau mai multe soluţii. De exemplu, se putea extinde gardul de la Casa de Copii, să le facă un părculeţ, un loc de joacă. Dacă nu merge aşa, se putea face un spaţiu verde pentru oamenii de cartier. Câteva alei, nişte copaci, nişte băncuţe…”.
„Sau merge un teren de sport. Dar să laşi locul aşa, în părăsire, plin de gunoaie, nu e păcat?”, ne spune unul dintre cetăţenii care locuiesc în zonă.
Un alt teren rămas fără căpătâi este cel din faţa complexului Triton, de o parte şi de alta a străzii Gheorghe Doja. Nu se mai ştie ce s-a dorit să se facă în zonă când s-a ridicat cartierul, dar probabil că planul urbanistic nu prevedea un spaţiu în care doar vara să se adune lumea să vândă pepeni…
În rest, nimic. Nu un pom, nu o alee, nici măcar o floare, aşa, de sămânţă… De fapt, e ceva, într-un colţ al „spaţiului verde” - dacă e să-l numim cu multă îngăduinţă aşa - se ridică falnic un grătar cu trei picioare sprijinit de cadrul metalic al unei sonde de adâncime.
Sau poate o fi vreun monument, vreo sculptură modernă gen „Viaţa trece, bine-mi pare, nici în coate nu mă doare”? Un fapt pozitiv ar fi prezenţa în mijlocul spaţiului respectiv a unui stâlp de iluminat public. Astfel, edilii ar putea să vadă cu ochiul liber şi noaptea că, totuşi, acolo e o porţiune de oraş rămasă de izbelişte.
Una peste alta, cetăţenii cred că ar fi timpul să se vorbească de un plan de refacere urbanistică, pentru că la mijloc nu este vorba numai de terenurile rămase în părăsire, ci şi de aleile dintre blocuri, îngropate în nămol pe timp de ploaie şi pline de praf pe timp de uscăciune, de locurile de parcare improvizate fiecare unde şi cât l-a dus capul, de gardurile ruginite din care n-au rămas decât ţăpuşe.
Iar propunerea unui plan de refacere urbanistică nu e valabilă numai pentru Micro 16, ci la o adică, pentru tot oraşul.
