* Vremea şi vremurile au trecut cu bine peste aneliştii din Siret * Tinerii locatari de acum 4 ani sunt părinţi cu acte în regulă * Între blocuri, puzderia de copii te face să crezi că eşti într-o mare grădiniţă în aer liber * Nemulţumiri sunt puţine, dar aceleaşi de ani de zile: lipsa buletinelor, oferta comercială limitată, câinii vagabonzi şi staţia Transurb *
Astăzi se împlinesc exact 7 ani de când în cartierul Dimitrie Cantemir s-a turnat primul cancioc de beton, pentru construcţia celui dintâi bloc ANL.
Din 4 noiembrie 2003 şi până în 6 decembrie 2006, când au fost date în folosinţă primele blocuri, s-au vehiculat numeroase scenarii. Că o să se inunde cartierul, iar locatarii se vor plimba cu bărcile, printre blocuri. Că terenul, aflat între două ape, este instabil, iar blocurile construite se vor scufunda, în fiecare an, cu câte jumătate de metru.
Că autorităţile din Brăila îi vor evacua pe locatarii gălăţeni. Că locuitorii din cartier nu vor avea în veci pe buletine mutaţia în cartier. Că adevărate cohorte de ţânţari vor ataca locuitorii, iar aceştia vor dezvolta boli cumplite. Că niciodată nu se va construi, aici, grădiniţă sau şcoală. Că hoţii vor ataca în fiecare noapte…
Majoritatea scenariilor nu se confirmă. Unele, în schimb, sunt reale. Însă nimeni nu a prevăzut, pe vremea când blocurile abia se ridicau, adevărata bogăţie a cartierului ANL şi, în esenţă, adevăraţii beneficiari ai acestui program, în care statul şi administraţia locală au investit zeci de milioane de euro: copiii…
Copii mici, frumoşi, isteţi şi, mai ales, mulţi…
Nu există alee sau scară de bloc unde să nu te întâlneşti cu cel puţin un prichindel, care îţi recită, cuminte şi ascultător, cum îl cheamă, câţi ani are şi unde locuieşte, aşa cum ne-a spus, puţin peltic şi agitând o jordie, Mihai Cristian.
Alt bloc, alţi copii. Raluca Tatu, de 2 ani şi 3 luni, şi-a dat jos fularul de la gură şi ne-a spus că pe frăţiorul ei îl cheamă „Mihai”. «Şi mai cum?», a întrebat-o bunica. „…şi Cosmin”, a venit răspunsul puţin descumpănitor, căci numele de familie era cel aşteptat…
Apoi, am stat de vorbă cu un puşti care bătea mingea cu bunica, la scara blocului, după care, puţin mai departe, am fost luaţi la întrebări, jurnalistic, de doi ţânci: cine suntem, ce facem, de ce am intrat în scara blocului…
Doamna Mihaela Tatu îşi plimbă nepoţica printre blocuri: „Este destul de greu pentru părinţi, căci au doi copii şi au o garsonieră… Când au primit casa nu aveau copii. Acum au fata de 2 ani şi un băieţel de 4 luni. Tatăl copiilor lucrează în ture, 12 cu 24, când vine acasă cel mic plânge, e greu. Au cerut la Primărie să li se dea alt apartament cu două camere, dar nu se poate. Alţii au două camere şi niciun copil!”.
Pe geamul unuia din blocuri am găsit un bileţel în care se cerea un schimb de apartament din cartier la Gară… Oamenii caută soluţii.
Nici mutaţie pe buletin, nici şcoală sau grădiniţă
Pentru toţi locatarii de aici există o problemă: buletinul. Cum terenul cartierului aparţine Brăilei, iar blocurile, Galaţiului, autorităţile nu au reuşit nici acum să le facă locatarilor mutaţie, pe buletin, pe adresa de aici.
„Am mutaţia la adresa veche, unde am stat înainte de a ne muta aici, în Micro 17. Dar am vecini care, înainte de a se muta aici, stăteau cu chirie şi aveau viză de flotant. Le-a expirat, iar când au mers la Poliţie, pentru buletin, li s-a eliberat doar o adeverinţă provizorie, cu valabilitate de un an… O reînnoiesc mereu”, ne-a povestit doamna Ionica Lungu, de 32 de ani, mamă a doi copii - Sabina şi Sebastian.
Sabina s-a născut aici, în cartier. Sebastian este în clasa I şi „este greu că nu avem o şcoală aici. Să laşi cu autobuzul un copil de clasa I, să meargă atâta drum, nu poţi”.
Ionuţ Gologan are 15 ani: „Mi-am făcut buletin, după ce am făcut 14 ani, dar pe adresa unei rude, din Micro 17… aici nu puteam”.
Dorinţe: o staţie Transurb acoperită şi încă un magazin
În staţia Transurb, discuţiile se leagă imediat, în aşteptarea autobuzelor. Care „vin regulat, la 25 de minute, respectă programul, dar dacă îl pierzi, e rău. Mai ales toamna, iarna, te ascunzi în scara unui bloc, deoarece aici bate vântul, nu glumă”.
„Ar fi bine să ne facă şi nouă o staţie Transurb acoperită, să stăm la fereală. Şi să ne aducă o gheretă în care să se vândă bilete Transurb, căci aici nu este, în autobuz nu se mai vând, iar dacă rămâi fără bilet luat din oraş, cum te urci, că autobuzul este unicul mijloc de transport?”, ne spune doamna Angelica, nemulţumită şi de câinii vagabonzi din cartier.
Ne mai spune că, în ciuda celor scrise pe tăbliţa Transurb, „nu circulă decât autobuzele 10 şi 17, microbuzele 62 şi 84 au circulat doar 2-3 zile. Spuneau că nu sunt rentabile, dar, când este frig, te urci în microbuz!”.
În afară de o staţie acoperită, localnicii din cartier şi-ar dori şi „un magazin în plus, de la care să ai ce cumpăra. Avem doar economatul, dar dacă nu ai cumpărat până la ora 18… ce faci? Se închide şi nu ai pâine, lapte. Ar trebui să mai înfiinţeze unul sau să îi extindă programul ăstuia”, ne spune şi doamna Mihaela.
Programul magazinului este, de luni până sâmbătă, 9 - 12 şi 15 - 18, iar duminica, de la 8 la 12. Programul ar putea fi extins, mai ales având în vedere că vânzătoarea locuieşte tot în cartier!
Confortul termic, pe primul loc
Deşi facturile la întreţinere nu sunt deloc mici, în general localnicii cartierului Dimitrie Cantemir sunt bun platnici şi sunt mulţumiţi de confortul termic. Excepţii: doamna Mihaela spune că are infiltraţii în tavan şi că a cerut intervenţia Primăriei, iar Elvira Iancu spune că „se face condens în balcon, căci nu au izolat, cu polistiren, cum s-a făcut la blocurile nou construite”. În rest, „facturile sunt mari, astă iarnă am plătit cam 450-500 de lei întreţinerea [la două camere], dar este chiar cald, nu mă plâng”, ne-a spus doamna Ionica Lungu.
La aviziere, restanţele la întreţinere sunt puţine şi trec extrem de rar de 700 de lei. Am găsit şi o excepţie -1.057 lei restanţă. Şi Mihaela Lazăr ne spune că a dat mult, iarna trecută, la întreţinere, cam 450 de lei, dar „acum am pus un boiler, ca să nu mai plătim şi apa caldă, ci doar pe cea rece şi căldura”.
Investiţii în apartamentele închiriate
Majoritatea locatarilor din cartier au făcut investiţii în apartamentele pe care le-au primit. Unii şi-au montat aparate de aer condiţionat, alţii au investit în jaluzele exterioare, din PVC, alţii şi-au închis, cu termopane, balcoanele. Fiecare, după buget şi nevoi.
Însă cam toţi au investit în uşile metalice, de la intrarea în apartamente. Din două motive: ca să nu dea hoţii peste ei şi nici să nu mai bată vântul pe sub uşă… Toate investiţiile au fost făcute cu acordul Primăriei şi cu o condiţie: în caz că se mută, locatarii nu au pretenţia să le restituie cineva investiţia făcută.
