Vorbim de ni se usucă cerul gurii despre criză şi efectele ei. Ne luăm de tot ce are funcţie de conducere la Galaţi, de oameni, de starea lor materială, de apucături şi promisiuni, de mizerie şi nepăsare, de şomaj şi perspective. De toate, în numele unei crize pe care lumea ar trebui să o resimtă, cel puţin aşa spun datele statistice, aşa spun calculele făcute de specialişti.
S-au închis mii de firme la Galaţi, sănătatea nu are bani şi bolnavii îşi cumpără singuri medicamente, în cultură se taie posturi de-au ajuns să se unească teatrele şi să nu mai avem loc de monştrii sacri ai scenei gălăţene, prin finanţe se tot aude de lichidări şi vânzări la licitaţie a bunurilor unor societăţi sau persoane fizice etc.
Una peste alta, Galaţiul cu furnalele lui închise, cu şomajul care creşte procentual în fiecare zi, cu lipsa de întreprinderi noi, pare spânzurat undeva pe muchia prăpastiei. Toată lumea aşteaptă să se producă cutremurul care să arunce oraşul, judeţul, în gol.
Circulaţie ca la balamuc
Şi totuşi, semne ale unei normalităţi „anormale” zburdă liniştite pe străzile oraşului. Sunt cel puţin câteva exemple care pot lua de cap orice om cu organul raţiunii la locul lui.
În primul rând, circulaţia la ore normale, de exemplu lunea, la ora 18,00, prin oraşul de la malul Dunării, este crâncenă (FOTO 1). Şi nu, nu este vorba despre slalomul printre gropile ISPA, ci de drumul direct, pe Brăilei, către spital şi de acolo către un supermarket.
La stopul de la parcul de distracţii, o nebunie de lumini şi sunete deocheate din buricul târgului, prinzi de două, trei ori roşu până să treci, din cauza numărul extrem de mare de maşini. Care sunt ale gălăţenilor, că doar nu dau năvală turiştii să ne aglomereze circulaţia în prima zi a săptămânii.
Şi de aici prima întrebare legată de criză. Dacă oamenii ar duce-o rău, ar renunţa la folosirea maşinii, care necesită benzină. Şi, pentru a circula, ar folosi mijloacele de transport în comun.
Năvală la cumpărături
La ce mai renunţă omul când are buzunarul gol? La cumpărături, nu-i aşa? Îşi ia strictul necesar, nu umple de nebun coşul pe patru roţi în supermarket. Şi totuşi, la toate magazinele mari din oraş e coadă la case, coşuri pline şi parcări în care nu găseşti loc pentru maşini.
Tot semnul vizibil al unei stări materiale cel puţin normale este şi avalanşa de cumpărători la simulacrurile de târguri tradiţionale, care s-au oploşit pe platoul de la Sindicate (FOTO 2). Cumpără lumea în draci tot ce este pe tarabe, indiferent de calitate şi provenienţă.
Cine renunţă la concedii?
Vin sărbătorile, o altă sită pentru departajarea celor care au posibilităţi de cei care cică n-ar avea. Ei bine, doar numărul mare al agenţiilor de turism face ca acestea să nu fie depăşite de abundenţa cererilor de oferte pentru petrecerea Crăciunului şi Revelionului în staţiuni din ţară şi străinătate.
Ofertele curg gârlă şi asta pentru că sunt atât de mulţi doritori încât agenţiile simt nevoia să le diversifice, acoperind toată gama de pretenţii ale clienţilor. Or, în vremuri de criză, cică şi la concedii s-ar cam renunţa.
Şi semnele pot continua multă vreme. Într-un oraş sărac, restaurantele ar fi înlocuite cu fast foodurile sau cu tonetele unde cumpără trecătorul grăbit un sandviş. La Galaţi s-au tot deschis restaurante procopsite. Plus cluburi unde se ţin lanţ balurile bobocilor.
Ştiţi cât costă un bal din ăsta? Şi se fac de la clasa a cincea la liceu şi facultate. Au părinţii de unde plăti? Să nu mai vorbim de sezonul încheiat al nunţilor şi cortegiile care au defilat prin oraş. Şi aşa mai departe.
Nebunie sau doar iluzie
Evident, explicaţii sunt multe. Vă invit pe dumneavoatsră să găsiţi unele dintre ele. Ca să nu spunem noi câte metode diverse, diversificate şi de multe ori pe alături de lege există la îndemâna celor care ştiu să facă rost de resursele necesare unui trai îndestulat. La diferite nivele.
Cert este că efectele crizei la Galaţi seamănă cu nebunia din Fitzgerald. Marele Gatsby se repovesteşte captivant, mistic şi de multe ori strălucitor pe străzile ciopârţite de ISPA şi prin cartierele cu lumini din doi în doi, unde oraşul îşi trăieşte avid dramele şi euforia, indiferent la criză, dar atent la tot ce face şi mai ales ce nu face un tip pe nume Boc.
