* Câteva zeci de familii gălăţene şi-au găsit un acoperiş deasupra capului în căminele şcolilor * Trei instituţii de învăţământ închiriază camere profesorilor, dar şi persoanelor din afara sistemului * La condiţii minime, costurile lunare sunt de invidiat * De la internat la internat diferă confortul * Oficial, nu mai este niciun loc liber în aceste cămine *
Căminele şcolare sunt mană cerească pentru câteva zeci de familii gălăţene, printre care şi unele de profesori, care îşi permit cu greu să achite o chirie la preţul pieţei. Nu găseşti ofertele acestea în ziar, la Mica publicitate, dar nici nu poţi să negociezi chiria ori să ai pretenţii de la proprietar.
Locatarii din căminele liceelor gălăţene plătesc chirie între 80 şi 240 de lei pe lună, în condiţiile în care o garsonieră de periferie nu se dă cu mai puţin de 400-450 de lei. Chilipir? Depinde şi ce aştepţi în schimbul puţinului scos din buzunar.
Dacă vrei măcar o toaletă în cameră, atunci sigur nu-i de nasul tău chiria de 80 de lei. Dacă însă tot ai investit ca să-ţi amenajezi baia în cameră, atunci cu greu îţi vine să pleci de la 240 de lei pe lună.
Trai decent, la fostul Liceu de Construcţii
Rufe întinse la uscat în aer liber, lângă ferestrele lipsite de balcon, holuri lungi, înguste, puţin luminate. În jur de 130 de persoane, găzduite de căminul Grupului Şcolar „Gheorghe Asachi” (fostul Liceu de Construcţii), îşi împart baia studenţească şi prost curăţată de pe cele patru paliere.
În total, 64 de familii, unele cu 2-3 membri, îşi îngrămădesc visele într-o cameră nu mai mare decât o garsonieră de la A-uri, de 25 de metri pătraţi.
„Unii stau aici de prin ’95, de când s-a dat cu chirie căminul. Este cineva care a fost înrolat de două ori în Afganistan şi tot n-a reuşit să-şi ia apartament. Acum au şi doi copii. Unii tocmai au fost disponibilizaţi sau au intrat în şomaj tehnic. Alţii lucrează în construcţii şi iarna nu au de lucru. Avem şi datornici, ca în orice bloc”, povesteşte administratora căminului.
Maxim 400 de lei cheltuieli lunare
Jumătate dintre familiile de la „Asachi” lucrează în învăţământ, la diferite instituţii şcolare din Galaţi. Oamenii cazaţi aici plătesc chirie 80 de lei iarna şi 110 lei vara, dacă sunt angajaţi în sistem, şi 130 de lei, indiferent de anotimp, dacă lucrează în alte domenii decât învăţământul.
Din start, bugetul chivernisit al familiei are de câştigat. „Pe luna octombrie, de exemplu, o familie a plătit 80 de lei căldura, între 35-70 de lei energia electrică, apa rece la pauşal în funcţie de consum şi câte 3,5 lei de persoană taxa de habitat. Opţional, este conexiunea la internet”, aflăm de la directorul grupului şcolar.
„Cum ţevile de apă caldă trebuie reparate, avem câte un boiler la fiecare etaj, ca să încălzească apa”, explică acesta, plănuind ca, la anul, să repare măcar o parte dintre ţevi.
Cu gândul la nuntă, maşină şi casă
Emil Bârzu (33 de ani) şi viitoarea doamnă Bârzu stau de patru ani la acest cămin. Anul viitor şi-au programat nunta şi speră ca, din banii puşi deoparte, să-şi cumpere o maşină şi, de ce nu?, să achite un acont pentru apartamentul lor.
„Momentan, doar eu am serviciu. Dar, oricum ar fi, să dăm 5-6 milioane (lei vechi, n.r.) doar pe chirie, în oraş, mai degrabă stăm aici, unde dăm cam 4 milioane cu tot cu utilităţi, unde e cald şi, deocamdată, e bine”, ne spune Emil, primindu-ne în camera care, descrisă la anunţul de „Închirieri - Oferte”, ar arăta cam aşa: „Utilată complet, conexiune internet, dar fără geamuri termopan, repartitoare şi apă în cameră”.
ANL, dulce, ANL
Profesoară de informatică la un liceu din Galaţi, o altă locatară îşi duce traiul la acelaşi cămin de zece ani. Acum are 39 de ani şi o fetiţă de clasa a III-a, la Şcoala 12. Amândouă aşteaptă casa promisă prin ANL.
„În 2005 am primit repartiţie în Cantemir, dar mi se spune că nu are utilităţi. De atunci stau pe picior de plecare. Nici nu m-am gândit la alte opţiuni, fiind prinsă ba să-mi iau gradul, ba cu diferite colaborări la o şcoală postliceală şi la o firmă, ca să mai câştig un ban. Aşa au trecut zece ani”, ni se destăinuie profesoara.
De altfel, camera arată ca şi cum chiriaşii ei s-ar muta a doua zi: un provizorat aranjat, unde doar dulapul din metal mai aminteşte că a cazat şi elevi.
La „Auto”, apartamente uriaşe, preţuri mici
Mai puţine camere, dar mai încăpătoare, aşa arată oferta la căminul Colegiului Tehnic „Traian Vuia” (Auto). Nu sunt mai mult de zece chiriaşi în tot căminul, asta şi din cauza faptului că, deşi sunt câte cinci camere la cele trei etaje, acestea au fost unite două câte două, rezultând, practic, un apartament în toată regula.
Angajaţii din sistem au subvenţie la chirie, dar plătesc de trei ori mai puţin decât „colegii” de la „Asachi”, cu toate că sunt aceleaşi condiţii: ei plătesc 25 de lei (o cameră) sau 50 de lei (dacă au unit două camere).
Restul trebuie să achite 55 de lei (o cameră) sau 110 lei (două camere). Locatarii au fost anunţaţi însă că, din noiembrie, vor trebuie să achite chiria aproape dublu decât înainte.
Investiţii de 3.000 de lei
Chiriaşă de nevoie, nu de voie, o profesoară din Galaţi (40 de ani) stă la căminul de la „Auto” de şase ani. Nu se poate plânge de condiţii, mai ales că, atunci când s-a mutat, a investit în apartamentul cu două camere în jur de 3.000 de lei.
Bani pe care şi i-a recuperat plătind pe chirie şi utilităţi în jur de 400 de lei, asta într-o lună de iarnă. „Apă caldă avem de la boiler. Ne-am făcut baie cu chiuvetă şi cu un duş mai mic, am pus gresie şi faianţă. Unele familii folosesc băile comune de pe culoar, dar acelea arată jalnic”.
„Noi am despărţit camerele, aşa că avem şi o bucătărie, cu un fel de salon, baie, şi cameră. Acum stau singură, căci soţul şi cei doi copii lucrează în străinătate”, aflăm de la chiriaşa care cu greu s-ar muta în altă casă.
Singura problemă pare a fi izolaţia proastă a acoperişului, ploile lăsând pete urâte în diferite locuri de pe tavan.
Camere aproape luxoase, la „Traian”
Proaspăt renovat şi proaspăt dat spre închiriere, căminul de lângă Parcul Rizer, de la Colegiul Tehnic „Traian” le întrece în condiţii pe toate celelalte. Cu banii Primăriei, s-au pus geamuri termopan, s-a amenajat baie în cameră, s-a parchetat. Apa caldă este furnizată câte trei zile pe săptămână.
Cu interiorul şi exteriorul proaspăt văruit, construcţia are iz de cămin pentru recreere. În plus, personalul şcolii întreţine curăţenia şi în acest corp de clădire, ceea ce nu se întâmplă în cazul celorlalte cămine.
Costurile renovării nu se resimt şi în buzunarele celor 34 de chiriaşi, cadre didactice sau angajaţi în alte domenii, cazaţi la parter şi la etajul 1.
„Pe o lună de iarnă, o familie achită în jur de 400 de lei, chirie şi întreţinere”, calculează directorul adjunct al Colegiului „Traian”. Familia Moldoveanu s-a mutat aici în luna iunie, cu cele două fetiţe, şi este extrem de mulţumită.
„Ştiu pe cineva care stă la un fost cămin al Şantierului Naval, prin Port şi se plânge mereu de condiţii. La noi este curat şi chiar dacă îi mai auzim pe elevii chiriaşi, e foarte bine”, ne-a spus doamna Moldoveanu.
Locuri? Nu sunt…
În urmă cu câţiva ani, locurile la cămine, cel puţin la cel de la „Asachi”, erau repartizate cu recomandare prin sindicatul din învăţământ.
Acum, în funcţie de cererile depuse la şcoală şi de locurile care se eliberează, sunt rezolvate cu prioritate solicitările oamenilor din sistem, apoi cazurile sociale grave, contractele chiriaşilor fiind înnoite anual, după cum ne-a precizat conducerea grupului şcolar.
La celelalte două cămine, însă, contractele sunt încheiate pe o perioadă nedeterminată şi, bineînţeles, sunt ocupate toate camerele. Norocul primului venit…
