* Povestea reală a unui gălăţean care şi-a croit un trai normală, deşi viaţa nu i-a dat prea multe şanse
Atunci când eşti hotărât să reuşeşti, nimic nu te poate opri! Cu toate că este nevăzător, încadrat în gradul II de invaliditate, Adrian Ionaşcu luptă din toate puterile ca îşi trăiască viaţa pe propriile picioare. În floarea vârstei, este singurul nevăzător gălăţean care şi-a deschis propria afacere, un salon de masaj.
„Mi-am dorit foarte mult să urmez cursurile unei şcoli normale, dar vederea nu mi-a permis. Aşa că am fost la Bucureşti şi am făcut o şcoală de cartonaj şi cursuri de masaj. Am lucrat cât s-a putut la Cooperativa Progresul, apoi ca maseur pe la diverse săli de sport şi saloane. 12 ani, în total. Acum un an şi ceva, am hotărât să-mi fac propriul salon ca persoană fizică autorizată. Clienţi aveam deja. Aşa că mi-am închiriat un spaţiu cu 600 de lei pe lună plus utilităţi, mi-am luat masă de masaj şi consumabile”, ne spune Adrian Ionaşcu.
Suficient pentru o viaţă decentă
Maseurul are o familie care are nevoie de ajutorul lui, aşa că eforturile anilor din urmă se justifică: „Plătesc chirie şi utilităţi, dar nu mai împart câştigurile cu angajatorul. Soţia e şi ea angajată, dar ia doar 600 de lei pe lună, aşa că a trebuit să ne descurcăm. Iar fiul nostru de 14 ani mi-a moştenit problemele de vedere, din păcate, iar acum face şi el şcoala de nevăzători la Bucureşti”.
Salonul are în medie cinci-şase clienţi pe zi. O şedinţă durează o oră şi costă 25 de lei. „Nu ştiu dacă vi se pare mult sau puţin, dar e multă muncă dacă vrei ca masajul de o oră să fie bine-făcut. Dacă îţi place meseria, îţi trebuie cam doi ani, după absolvirea cursurilor, ca să fii convins că poţi mulţumi clientul”, apreciază Adrian. Vorbeşte cu pasiune despre munca lui şi spune că, văzător sau nevăzător, în viaţă trebuie să ştii să răzbaţi.
„Nevăzătorilor care vor să trăiască pe propriile picioare le spun doar atât: se poate. E greu, mai ales la început, dar nu e imposibil Şi dacă eşti nevăzător, trebuie să arăţi şi să miroşi bine atunci când te întâlneşti cu angajatorul. Şi să arăţi că eşti interesat de ceea ce ţi se dă de făcut”, conchide Adrina Ionaşcu.
Foto: Vasile Caburgan
