...cu o zi înainte de 15 ianuarie, data la care celebrăm în fiecare an Cultura Națională. Pașii Poetului vor fi călcat sau nu pe aleile parcului omonim, unde gălățenii i-au așezat in memoriam inegalabila statuie, însă, fără îndoială, ecourile genialității sale subzistă în conștiința fiecăruia dintre noi, ca însemn al apartenenței și al legitimității. De aceea îi sărbătorim în fiecare an ziua de naștere - summum simbolic al tuturor realizărilor noastre culturale, pentru care modelul său constituie un corolar.
În acest onorant (dar și exigent) context a fost organizat, la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP), Simpozionul „175 de ani cu Mihai Eminescu”, eveniment cu o largă audiență, pentru care consacratul loc de întâlnire, sala bibliotecii, s-a dovedit neîncăpător. Programul a debutat, sub semnul lui Eminescu însuși, cu Doina („De la Nistru, pân' la Tisa”), recitată magistral de prietenul fidel al Salonului Cultural, actorul Vlad Vasiliu, de la Teatrul Dramatic „Fani Tardini”.
Au urmat expunerile teoretice, între care s-au inserat noi și noi recitări, menite să ilustreze creația eminesciană și să conserve starea emoțională a publicului. Eu, ca reprezentant al Universității „Dunătea de Jos”, am evidențiat rolul publicisticii în opera eminesciană, insistând pe vocația sintezei, pe geneza comună a textelor și pe consubstanțialitatea ideatică. Colegul meu George Lateș, de la Universitatea „Danubius”, a prezentat „Un triptic eminescian în contextul Zilei Culturii Naționale”, expozeu axat pe originalitatea formulei poetice eminesciene, pe jubileul marcat anul acesta și pe locul lui Eminescu în memoria afectivă a gălățenilor. Din partea Inspectoratului Școlar al Județului Galați a vorbit Eleny Cojocaru, inspectoare de limba română, care a abordat problema creației eminesciene în programa școlară, reliefând și aspectele pozitive și pe cele negative ale „prezenței” lui Mihai Eminescu în programe, în manualele alternative, dar a făcut și aprecieri în ce privește textele selectate pentru diferite concursuri. Ce și cum se studiază din opera eminesciană rămâne oricum o problemă în discuție, cu posibilități și obligații presante de îmbunătățire!
O plăcută surpriză ne-au oferit apoi Florina Diaconeasa și colega sa Monica Filote, de la Biblioteca „V.A.Urechia”, care au realizat și prezentat o microexpoziție de carte eminesciană, cu exemplare princeps, rare, apărute la edituri de mult dispărute și îngrijite de eminescologi pasionați din alte vremuri. Am admirat scriitura originală și traducerile, ilustrațiile și portretele Poetului (dintre care, unul realizat de gălățenul Camil Ressu!).
Recitalul de poezie, care a contrapunctat desfășurarea întâlnirii în ansamblul său, a continuat și în partea a doua a simpozionului. S-au rostit versuri în limba română și traduceri eminesciene în limbile: engleză (Leon Levițchi, Andrei Bantaș), franceză (Constantin Frosin) și turcă. S-au remarcat cu acest prilej Aurelia Caragea, profesoară la Colegiul Național „Costache Negri”, fosta sa elevă, Alina-Beatrice Cheșcă, de la Universitatea „Danubius”, și Abdula Gülten Nazare, președinta Centrului de cercetare și cultură turcă „Dunărea de Jos”.
În final, generosul inițiator, organizator și moderator al simpozionului, Ghiță Nazare, le-a oferit ocazia de a-și expune părerile și altor participanți la eveniment, ocazie cu care am receptat expresii diverse și interesante ale adeziunii la eminescianism: Violeta Ionescu a sintetizat un studiu despre intuițiile științifice ale lui Eminescu, pe care-l consideră un precursor al lui Einstein. Sterian Vicol a susținut o pledoarie pentru cultură în era posterității eminesciene, dând exemplul revistei „Porto-Franco”. Georgeta Oană-Muscă, Gheorghe Avieriței și Cecilia Solomon i-au dedicat Poetului poeme pline de sensibilitate. Vasile Manole a schimbat puțin tonalitatea expunerii printr-o serie de epigrame de inspirație eminesciană, plăcute și deconectante. O foarte interesantă, deși scurtă, intervenție a avut profesorul universitar Nicolae Taftă, cu privire la arta traducerii. Iar medicul Nicolae Bacalbașa i-a făcut, mai în glumă, mai în serios, câteva „precizări juridice” actorului Vlad Vasiliu, cel care încheiase simpozionul cu versurile satirice din finalul Scrisorii III.
Pentru contribuția esențială la reușita Simpozionului, principalii „actori” ai evenimentului au fost recompensați de CARP cu „Diploma de Excelență”. Ceea ce poate fi premisa unor alte afirmări în „Anul Eminescu”, pe care abia l-am început!
