Obezitatea şi sedentarismul, puse la zid - Diabetul de tip II, o problemă de sănătate publică

Obezitatea şi sedentarismul, puse la zid - Diabetul de tip II, o problemă de sănătate publică
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Într-unul din articolele apărute săptămâna trecută aţi putut citi despre diabetul de tip I sau insulino-dependent. Aşa cum v-am promis în încheierea materialului respectiv, vorbim astăzi despre celălalt tip de diabet, cel non-insulino-dependent. Spre deosebire de diabetul de tip I, cel de tip II reprezintă un procent de 90-95 la sută din totalul cazurilor de diabet.

Paradox: mai multă informaţie, mai mulţi bolnavi

Deşi mulţi ar putea spune că tratarea unor teme de acest tip este depăşită, prin multitudinea de articole care au apărut, referitoare la diabet şi la complicaţiile pe care această maladie le presupune, datele pe care specialiştii le înregistrează demonstrează cu totul altceva. Astfel, în ciuda materialelor informative şi a celor care atrag atenţia în privinţa factorilor de risc, spitalele semnalează tot mai multe persoane care suferă de diabet, vârsta acestora fiind din ce în ce mai mică. Din acest motiv, considerăm utilă şi de bun augur informarea cititorilor în ceea ce priveşte diabetul şi măsurile care pot fi luate pentru prevenirea acestei maladii cu grave repercusiuni asupra stării generale de sănătatea a organismului.

Ce cauzează diabetul de tip II?

Diabetul zaharat non-insulino-dependent apare atunci când organismul nu mai utilizează glucoza din sânge pentru furnizarea de energie, fapt ce duce la o acumulare peste măsură a zaharurilor. Motivul din cauza căruia apare această situaţie ţine de faptul că organismul manifestă o rezistenţă faţă de acţiunea insulinei. Insulina este un hormon, secretat de pancreas, care are rolul de a transforma glucoza din celule în energie.

Spre deosebire de diabetul de tip I, unde pancreasul nu mai produce insulină, în cazul diabetului de tip II pancreasul continuă să producă această substanţă, doar că organismul creează un mecanism care împiedică acţiunea sa celulară. De asemenea, se pot întâlni şi situaţii în carte cantitatea de insulină secretată de pancreas este insuficientă pentru nevoile metabolismului celular.

Factori predispozanţi

„Principalii factori de risc care duc la declanşarea diabetului de tip II sunt obezitatea, moştenirea genetică şi sedentarismul. Cu excepţia predispoziţiei genetice, fiecare dintre ceilalţi factori pot fi preveniţi. Nu trebuie să înţelegem aceşti factori ca fiind total separaţi unul de altul. La declanşarea diabetului conlucrează un complex de cauze. Din acest motiv, dacă avem grijă să ţinem greutatea sub control şi să facem exerciţii fizice zilnic, riscul manifestat de predispoziţia genetică în dezvoltarea diabetului scade şi el”, ne explică dr. Magdalena Moroşanu.

Cum se manifestă diabetul de tip II?

Aproximativ o treime din bolnavii de diabet nu ştiu că au această boală. Setea puternică şi persistentă, însoţită de urinare deasă şi abundentă (poliurie), scăderea în greutate, în ciuda unui apetit crescut şi oboseala accentuată, care nu este cauzată de un efort evident, sunt semnalele care ar trebui să ne pună semne de întrebare şi să ne îndrume spre un centru specializat, unde se poate efectua un test de glicemie.

Cine este predispus?

„Orice persoană care are un diabetic în familie, indiferent de gradul de rudenie, prezintă o predispoziţie în a dezvolta diabet zaharat. Pacienţii cu hipertensiune arterială şi cu dislipidemie (acumulare de grăsimi în sânge n.r.) au şi ei un risc sporit de a face diabet. Orice femeie care a născut un copil de peste 4 kilograme este vulnerabilă în faţa declanşării diabetului. Nu în ultimul rând, o valoare mai mare de 100 a glicemiei, ar trebui să pună semne de întrebare. Cum am mai amintit deja, supraponderabilitatea şi sedentarismul sunt factorii de fond, care trebuie neaparat eliminaţi”, a mai adăugat dr. Moroşanu.

Tratament pe toată durata vieţii

Atunci când vrem să tratăm o afecţiune precum diabetul, este necesar să ţinem seama de mai mulţi factori. Pentru că vorbim de o boală cronică, tratamentul nu va putea fi întrerupt niciodată. Cel mai important factor pentru o viaţă normală şi pentru evitarea complicaţiilor este ţinerea glicemiei sub control. Mulţi diabetici reuşesc să-şi controleze nivelul glicemiei prin scăderea în greutate, respectarea unei diete echilibrate şi prin adoptarea unui program zilnic de exerciţii fizice. La alţii însă, glicemia poate fi ţinută sub control doar prin administrarea de medicamente pe bază de insulină sau cu rol în secreţia pancreatică de insulină.

Un accent consistent trebuie pus însă pe prevenirea factorilor care duc la declanşarea diabetului zaharat de tip II. O alimentaţie echilibrată şi diversă, o greutate corporală normală şi un program zilnic de exerciţii fizice ne pot scăpa de o boală ale cărei complicaţii sunt foarte grave, în majoritatea cazurilor. 


 

Complicaţiile cronice ale diabetului de tip II

Pe lângă riscul imediat de a intra în comă hiper sau hipoglicemică, diabetul de tip II presupune şi o serie de boli cronice asociate, cele mai multe dintre ele deosebit de grave. Nivelurile crescute ale glicemiei din sânge pot cauza, cu timpul, anomalii ale vaselor de sânge şi ale nervilor periferici.

Prima complicaţie cronică cauzată de diabet este retinopatia diabetică sau aşa-numitul ochi diabetic. Din cauza leziunilor provocate nervului ocular, în timp pot apărea dificultăţi de vedere, dureri oculare şi chiar pierderea temporară sau permanentă a vederii.

Rinichiul este un alt organ afectat de diabet. În cadrul nefropatiei diabetice se înregistrează pierderi de proteine prin urină, hipertensiune arterială şi hipercolesterolemie. Pentru că insulina nu mai poate fi eliminată prin urină, aceasta se acumulează în sânge, putând provoca hipoglicemie.

Piciorul diabetic se caracterizează prin vindecarea cu greutatea a rănilor de la nivelul labei piciorului. În unele cazuri pot apărea infecţii locale, care duc la gangrenă şi la amputarea membrului.

Alte complicaţii asociate cu diabetul sunt cardiopatia ischemică şi afecţiuni ale sistemului circulator, care pot duce până la accident vascular cerebral sau la deces.

În lumina celor enumerate mai sus putem conştientiza mai bine de ce este important să menţinem glicemia în limite normale şi să adoptăm un stil de viaţă echilibrat.


Citit 2351 ori Ultima modificare Luni, 26 Decembrie 2011 15:19

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.