- După ani de tergiversări şi ameninţări cu demolarea, imobilul va fi reabilitat * Un om de afaceri va renova clădirea cu resurse proprii
Centru cu oameni de periferie
După ce ani de-a rândul acesta a fost propus pentru demolare, pentru a ceda locul unei improbabile şi fanteziste clădiri a Municipalităţii, autorităţile au ales să lase clădirea în grija demolatoare a timpului.
„Când am cumpărat imobilul m-am trezit cu mai multe familii de romi care fuseseră aduse aici în calitate de chiriaşi. Proveneau din comuna Frumuşiţa, unde îşi vânduseră casele. După nenumărate procese, timp în care nu de puţine ori am fost ameninţat cu moartea, am reuşit evacuarea lor. Au urmat apoi avizele depuse la Primărie pentru a putea demara lucrările de restaurare. Doar că şi aici m-am izbit de nenumărate probleme. Se crea un cerc vicios, pentru că până reuşeam să obţin chiar şi o parte din avizele de construcţie, îmi expira certificatul de urbanism, fapt ce făcea toate eforturile de până în acel moment zadarnice”, explică Marcel Capriş.
Problemele au continuat
Pe lângă impedimentele legate de chiriaşii nepoftiţi şi de jungla legislativă, au mai existat şi alte probleme. Lucrările desfăşurate la viitorul centru de afaceri situat între casă şi Prefectura Galaţi, au afectat şi mai mult structura şi aşa şubrezită de timp şi indiferenţă a frumosului imobil.
„În urma lucrărilor de la şantierul învecinat, m-am trezit cu subsolul inundat. Înainte de această întâmplare, am stat mult timp cu emoţii, deoarece un perete de la clădirea care tocmai se demola se sprijinea practic de faţada nordică a casei. Apoi, am fost nevoit să cheltuiesc circa 3.000 de lei, pentru a îndepărta din curte molozul provenit de la acelaşi şantier de construcţii învecinat”, adaugă proprietarul.
În viitorul foarte apropiat
Din spusele proprietarului, lucrările de restaurare a clădirii sunt programate să înceapă în câteva săptămâni. „Ultima oară am reuşit să discut cu arhitectul-şef al oraşului care a părut să înţeleagă exact cum stau lucrurile. În consecinţă, mi-a spus că în loc de 12 avize necesare pentru începerea lucrărilor de restaurare mai am nevoie doar de patru. Vreau ca imobilul să arate după restaurare exact aşa cum arăta în urmă cu peste 100 de ani. Lucrările vor fi coordonate de sculptorul Gheorghe Terescenco, un specialist recunoscut şi agreat de Ministerul Culturii. Lucrările la elementele decorative de exterior, cum sunt statuile, scara grecească, pintenii, rozetele sau florile de câmp, au început deja, ele având loc într-o hală de la Plase pescăreşti”, explică Marcel Capriş.
Puţină istorie
Comanditarul imobilului a fost dr. Aristide Serfioti, o personalitate bine cunoscută a oraşului Galaţi în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. „Locuia pe strada Mihai Bravu, la nr. 24, într-o casă care astăzi nu mai există, deoarece a fost demolată de comunişti atunci când s-a construit Calea Prutului. Pentru imobilul de pe Domnească 52, dr. Serfioti a înaintat o solicitare către Serviciul Tehnic al Primăriei Galaţi, la data de 7 iunie 1867, în vederea construirii unei case. Arhitectul ales a fost Oscar Swab, care era şi arhitectul Comisiunii Europene a Dunării”, explică Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional Galaţi.
„Parterul era alcătuit din blocuri de piatră brută ieşită în relief, ce-ţi induceau senzaţia de masivitate şi stabilitate. Etajul, în schimb, era construit din piatră finisată, ceea ce imprima un sentiment de sensibilitate, de măiestrie totală a meşterilor renascentişti. Privind însă mai atent, nu putem trece cu vederea elementele neoclasice: frontoanele, cei trei atlaşi (reprezentaţi prin forme feminine) ce sprijină cu braţele şi creştetul un frumos balcon. Pe faţada de nord, la etaj, întâlnim două firide cu două statui din piatră, reprezentând zeiţe greceşti”, adaugă Marius Mitrof.
Într-un dosar de arhivă din perioada 1898 – 1913, casa apare pe numele unui nou proprietar, N. N. Dariu (avocat). După 1948, a fost naţionalizată de regimul comunist, aici funcţionând Comitetul Judeţean de Cultură Socialistă şi Starea Civilă. După 1990, imobilul a servit ca sediu al PD. Apoi, a fost revendicat de moştenitorii lui N. N. Dariu, aceştia intrând în posesie în anul 2004. În octombrie 2006 ei l-au vândut lui Marcel Capriş.
