Luni seară, în Parcul Eminescu din Galaţi, mamele care au pierdut un copil sau o sarcină au participat la "Valul de lumină", aprinzând câte o lumânare pentru pruncii care au părăsit această lume mult prea devreme. Organizaţia E.M.M.A organizează an de an “Ziua Internaţională a Comemorării Bebeluşilor şi a Copiilor care au plecat prea devreme dintre noi. Mişcarea a început în Statele Unite în anul 1988 şi s-a extins ajungând să acopere toate continentele. În România, evenimentul s-a organizat pentru prima dată în 2010, la iniţiativa Biancăi Brad. La ora 19,00 (ora locală din fiecare ţară) se aprind lumânări care sunt lăsate să ardă timp de o oră creând astfel, datorită diferenţei de fus orar, un „Val de Lumină” care face înconjurul globului timp de 24 de ore.
La Spitalul Judeţean din Galaţi nici nu-mi doresc să mai calc
Fiecare mamă venită la eveniment va duce cu sine, prin viaţă, povestea ei dureroasă. Dintre toate am desprins-o pe cea a Simonei, 40 de ani, care a fost foarte curajoasă să ne dezvăluie tragedia prin care a trecut. "Numai un părinte care trece prin aşa ceva îşi poate da seama. E foarte dureros să pierzi un copil. Numai fetiţa mea mi-a dat putere să merg mai departe. La vârsta de 38 de ani am rămas însărcinată cu cel de-al doilea copil. Fericirea a fost imensă, mai ales că pitica mea îşi dorea foarte mult un frăţior sau o surioară. La patru luni sarcina a întâmpinat probleme. Am fost la Spitalul Judeţean din Galaţi cu ecografia, iar doamna doctor Dumitriu, în urma dezbaterilor din comisie, mi-a spus : “Asta e, îţi asumi riscul”. Nu s-au riscat să aibă grija de sarcina mea într-un stadiu destul de avansat. Am căutat o a doua opinie la Bucureşti, din partea doctorului Botezatu, de la maternitatea Polizu. Dânsul mi-a spus că muşchiul diafragmei e fisurat, iar organele mele interne apăsau pe cele ale fătului, lucru care s-ar fi rezolvat în urma unei operaţii. Din păcate, naşterea s-a declanşat la şase luni, iar copilul născut prematur nu a reuşit să supravieţuiască în urma operaţiei. Când am născut am simţit că nu o să reuşească să supravieţuiască. A fost devastator pentru mine mai ales că eram singură, soţul meu nu era în ţară. Vreau să-i mulţumesc domnului doctor Botezatu care este un om deosebit, care mi-a înţeles durerea şi m-a sfătuit în tot acest timp. Datorită lui am reuşit să-mi încreştinez băieţelul, George Rareş, şi să-l aduc acasă să pot să-i duc o floare la mormânt. Cu părere de rău trebuie să spun că la Spitalul Judeţean din Galaţi nici nu-mi doresc să mai calc, iar sfatul meu pentru viitoarele mame este să nu apeleze la serviciile acestui spital".
