Fără asfalt, străzile seamănă cu unele din cătunele îndepărtate * Gunoi în loc de flori şi pavaje * Cartierul este dominat de zgomotul TIR-urilor care trec pe Centură * GDF Suez strică, fără să repare
Cred că Ţiglina IV încearcă să bată recordul celor mai multe străzi neasfaltate din oraş. Unde mai pui că în acelaşi cartier este şi strada care poartă numele primei femei inginer din lume, Leonida Zamfirecu, care arată nici mai mult, nici mai puţin ca o uliţă. Ca nişte uliţe arată şi străzile Braşov şi Caraiman. Dacă te aventurezi pe străzile cu case, te poţi simţi lesne într-un început de secol 20, dar în niciun caz în plin secol 21. Practic, după cum se plâng locuitorii, e ca la ţară. La fiecare ploaie minoră, oamenii sunt obligaţi să poarte cizme de cauciuc pentru a înfrunta bălţile. Ca la sat, vara este praf, iar toamna mocirlă. Unde mai pui că în zona blocurilor N, A şi H nu au fost niciodată stâlpi de iluminat. Pare locul perfect pentru gălăţenii care au nostalgii rurale. Am înţeles că nici vacile şi porcii nu lipsesc. Cartierul are populaţie îmbătrânită, iar vârstnicii au nepoţi, deci avem două categorii de oameni care au nevoie de spaţii de recreaţie, de joacă, de bănci, care nu există. Peisajul este completat de vederea spre Combinat, iar fondul sonor este asigurat de TIR-urile care circulă pe centură.
Cu buda în fundul curţii şi noroiul până la glezne
Despre strada Leonida Zamfirescu noi am mai scris, am mai scris şi despre personalitatea inginerei care a dat numele străzii. Cu toate că s-ar putea să fie prima femeie pe o bancnotă românească, se pare că nici ea, nici cei care stau pe strada care îi poartă numele nu merită ceva asfalt. Pe strada Leonida Zamfirescu toţi locuitorii au încă grupul sanitar în fundul curţii, neavând acces la apă curentă. „E ceva de nedescris. Cum se poate ca o stradă care poartă numele unui inginer să fie neasfaltată?! Se formează un noroi de nu se poate merge. Păi, domnilor, stăm la ţară, ori la oraş?”, a spus unul dintre locuitorii de pe Zamfirescu. Nemulţumiţi sunt şi cei care locuiesc pe străzile Braşov şi Caraiman. Aceştia au venit în grup la punctul de întâlnire cu echipa "Vieţii libere" şi s-au plâns. „Trebuie să umblăm numai în cizme de cauciuc, zici că suntem în lumea a 15-a. Trebuie să se ia nişte măsuri”, ne-a explicat Luciana Enăchescu. Chiar dacă strada Barboşi a fost abia refăcută, dacă intri pe arterele secundare, între blocuri, peisajul e cam acelaşi, porţiuni pline de pământ şi de bălţi.
Cu gunoiul în drum
Locuitorii de pe Caraiman se confruntă, pe lângă faptul că nu au o stradă ca lumea, şi cu indolenţa şi nesimţirea unora dintre vecini. Aceştia aruncă resturile menajere pe unde apucă şi stau acolo şi câte o săptămână, până când cei de la Ecosal vin vinerea să le ridice. „Nu ai cum să pui container pe stradă pentru că este mică. Dacă ar veni cu un container, ar ocupa tot spaţiul. Noi, stând la casă, strângem gunoiul în curte şi îl scoatem la poartă vinerea când vin cei de la Ecosal şi îl ridică. Însă diverşi vecini aruncă pe stradă şi se adună mormane de gunoi. Este un coşmar. E ceva de nedescris, de ani de zile ne confruntăm cu problema asta. Nu suntem stradă de gunoi. Am vrea să se interzică depozitarea acolo. Trebuie să se dea amenzi, de asta există poliţie comunitară, de aia plătim taxe şi impozite, dar poliţia nu vine pentru că totul este la voia întâmplării”, a mai spus Luciana Enăchescu. Se pare că nu e de ajuns că unora dintre locuitorii de pe Caraiman nu le place curăţenia şi aruncă gunoiul în faţa porţii sau pe marginea drumului, mai vin şi îşi aruncă acolo reziduurile şi cei de la blocurile învecinate. „Nu e de ajuns că sunt o groază de ţigani şi de nesimţiţi pe strada noastră, dar mai vin şi cei de la blocuri şi aruncă fix în drum”, a spus Gina Iacomi, de 42 de ani. Cu cât ne apropiem de centură vederea e aceeaşi ca pe Caraiman şi Braşov. Gunoiul este atotprezent şi pe strada Leonida Zamfirescu şi în spaţiile dintre aceasta şi sediul firmei Arabesque. Materiale de construcţie, haine vechi şi rupte, pungi, pet-uri, toate sunt aruncate alandala pe câmp. Orice trecător se poate simţi acolo ca la capătul lumii, nu într-un oraş, nu ca într-un oraş locuit.
Centura – stres pentru cetăţeni
Cei care au locuinţele spre centura Galaţiului trebuie să suporte zi şi noapte zgomotul făcut de camioanele de mare tonaj care trec pe acolo. Mai mult decât zgomot, acestea zguduie la propriu terenul pe care trec şi odată cu terenul şi blocurile de la periferia Ţiglinei IV. Locuitorii mai au o durere – una de interes mai general, de astă dată – şi anume că lucrările de reabilitare a reţelelor de gaze întreprinse de GDF Suez strică drumul de centură. Nu numai că după asfaltare porţiunile pe unde se trag conductele nu mai sunt la acelaşi nivel cu strada, dar de cele mai multe ori, GDF Suez acoperă gropile doar cu pământ. „Ori că sunt de capul lor în judeţul acesta, ori că nu avem primar, cum se poate aşa ceva, ca firma de gaze să taie centura toată în lung şi în lat, să pui pământ şi când trec cu maşina să sar în sus. Vin camioane şi se zguduie pământul. Pun pământ, acesta se tasează, iar firma nici măcar nu semnalizează”, a reclamat unul dintre cetăţeni.
