Piaţa Moruzi! De fapt, locul murdar şi sărac din valea oraşului, despărţit de centru prin strada Dogăriei, început al Bădălanului, piaţă în care se năştea Leonard Nae, celebrul tenor, astăzi nici nu mai e piaţă, a decăzut din toate punctele de vedere. Clădirile, cu bulină roşie, sunt dărăpănate, tarabele vânzătorilor au dispărut, doar Spitalul CFR rămâne un semn de civilizaţie! Istoricul Paul Păltănea scria în „Istoria Galaţiului” că locuitorii din valea oraşului au cerut, în 1896, amenajarea Pieţei Moruzi, oferindu-se să construiască anexele pe spezele lor, dacă nu are bani Primăria. Recunoscători, gălăţenii i-au ridicat fostului primar, pe strada Domnească, pe la 1842, un bust de bronz (sculptor Oscar Späthe, autorul statuii lui Negri), bust distrus de comunişti după 1948.
Primul edil cu lucrări pe împrumut!
Opoziţia l-a acuzat pe primarul Moruzi că ar fi cheltuit exorbitant pentru lucrările publice. Prinţul Moruzi a fost de fapt primul primar care a apelat la un împrumut public pentru a realiza lucrări cu adevărat importante pentru urbe - lucrări care au dat formă până astăzi oraşului, ce s-a pietruit atunci a rezistat! Portul şi Bădălanul au devenit din pământ desfundat şi smârcuri o zonă modernizată. S-au pavat 30 de străzi, scrie Păltănea.
A pus oraşul „la linie”!
Alexandru D. Moruzi s-a născut la 30 martie 1815, la Constantinopol, a venit în ´28 la Pechea şi a murit la 6 februarie 1878, la Galaţi; este înmormântat la Pechea, unde a avut moşie familia. I-a răspuns lui Kogălniceanu, care îi refuza cetăţenia: "Dacă nu sunt Român din sângele meu, m´am botezat Român, Domnilor. (…) şi actul de naturalizaţia mea nu este iscălit cu condeiul, ci cu baioneta”, în 1848. A fost nepotul lui Alexandru, domn al Moldovei şi Munteniei. Pentru că, deşi demnitar, nu s-a îngrijit să fure din banul public, după moartea sa, moşia a fost vândută de stat, pentru recuperarea ipotecilor. Rămâne în istorie drept unul dintre cei mai importanţi economişti ai ţării. Primar al Galaţilor, a găsit un oraş amărât şi a lăsat unul modernizat! Tânăr, a abandonat slujba de ofiţer în armata ţaristă, a pictat. Unionist, a fost arestat împreună cu Alexandru Cuza pentru activitatea sa. A fost numit comisar extraordinar al guvernului, în 1857, pentru ,,toate lucrările atingătoare de îmbunătăţirea şi înfrumuseţarea Galaţilor”. A ajuns senator.
Primul plan de sistematizare
Ales de două ori, nu o dată, primar de Galaţi, între 15 aprilie 1871 şi 29 aprilie 1873, apoi între 27 iulie 1874 şi 23 august 1874, într-o vreme în care primarii se succedau după doar câteva luni de mandat, a comandat primul plan de mare sistematizare a oraşului, a realizat ridicarea, amenajarea şi modernizarea portului, a introdus apă curentă în oraşul „de sus”, canalizările şi a iluminatului public cu gaz aerian, obţinut din cărbune. În tinereţe a făcut parte din Adunarea Electivă, care l-a proclamat domn în Principate pe Cuza. A fost şi membru în Comisia Centrală de la Focşani, for foarte important pentru elaborarea legilor comune ale principatelor. A fost preşedintele comitetului pentru strângerea fondurilor pentru răniţii de la 1977, iar cu banii adunaţi s-a ridicat Spitalul ,,Elisabeta Doamna’’. A scris numai în limba franceză; printre altele, lucrarea „Comerce - finances - agriculture dans les Principautes Unies”.
„A Monsieur le Prince Alexandre Morrousi”
Academicianul Victor Slăvescu scria în „Viaţa şi opera economistului Alexandru D. Moruzi” (Editura Monitorul Oficial, Bucureşti 1841) că primarul Galaţiului „nu se mulţumeşte cu o simplă gospodărie cotidiană. Are vederi largi şi departe văzătoare, considerând Galaţiul ca menit să devină un important centru comercial al Moldovei, chiar al ţării întregi, la Dunărea maritimă”. Constanţa fiind încă în stăpânire turcească, Galaţiul era „portul de căpetenie el ţării pentru exportul şi importul” pe apă, deci primarul modernizează portul. Şi se luptă pentru înfiinţarea de „întrepozite libere”. Face primul plan de sistematizare al oraşului, „cu străzi drepte şi largi, cu pieţe şi grădini publice”, transformând târgul oriental în adevărat oraş european. O scrisoare din ianuarie 1873, de mulţumire a fruntaşilor urbei, în numele străinilor şi băştinaşilor, printre care Negroponte, Crisoveloni, Macry, Metaxis, Thenea, Margulies, Marcopulo, cu „une grande reconnaissance”, începea cu „A Monsieur le Prince Alexandre Morrousi”.
Moruzi - o viţă, o viaţă: Din neamuri mari, de Bizanţ
Arborele genealogic al familiei publicat în 1911 de Octav George Lecca („Familiile boiereşti române/ Genealogia a 100 de case din Ţara Românească şi Moldova”, editura Monitorul Oficial) conţine generaţii de mari dregători (doi, decapitaţi) şi chiar doi domni ai Moldovei: Constantin, care reînfiinţează în 1803 şcoala la Mănăstirea Mavromol, şi Alexandru, domn şi în Muntenia. Casa Moruzi era „originară din Bizanţ, strămutată în Moldova pe la 1750.” Prinţul Moruzi a murit în casa de pe Mihai Bravu, la 63 de ani, fiind înmormântat în biserica din Pechea, lângă părinţi. Un Alexandru C. Moruzi, contemporan cu primarul Galaţilor, a fost premier al Moldovei.
Două mandate, patru... căsnicii
A fost căsătorit de patru ori! Mai întâi cu fiica scriitorului Gh. Asachi - fondatorul „Albinei româneşti”, Hermiona. Pe a doua, Caterina Mano, o scoate dintr-o mănăstire! Ea îi şi naşte un copil la Neapole. Eliza, sora caimacamului Moldovei, Teodor Balş (la Galaţi existând încă o frumoasă casă în stil franţuzesc a familiei Balş - fostul Restaurant „Bulevard”). Fiul lor, Basile, luptă brav la Orleans, în Legiunea Străină, şi moare la Corfu. A patra soţie, pe care talentatul Moruzi o şi pictează, este Adela Sturdza, cu care are doi băieţi şi o fată. Fiica lor, Maria, se va căsători cu fiul adoptiv al lui Cuza, Alexandru şi, după moartea acestuia, cu Ion I. C. Brătianu.
