(cu sănătate pentru toţi cititorii celui mai bun ziar din Moldova)
Aho!... aho!... aho!... aho!...
staţi cuminţi! nu fac mişto!
fiţi atenţi! porniţi urechea!
nu mă pun cu ţaţa strechea,
nu mă dau mare şi tare
nici pe câmp, nici în parcare,
nici în casă, nici în curte...
nici găman dintâi la turte!
nu scriu strâmbe, nesărate,
nu scot glume deocheate!
nu mă dau cu alde nenea
care guvernează lenea
şi-o conduc să fie doamnă
dairea din toamnă-n toamnă!
nu mă dau cu haimanaua
care scuipă-n frunte steaua
şi-o împinge spre-asfinţire...
ascultaţi, că n-aveţi ştire:
luaţi boi, plug şi merinde...
şi... hai! hai!... tot înainte!...
să arăm şi-n deal şi-n vale,
haideţi, fraţilor, că-i jale!
Hai, acum, la Prefectură,
să-i umblăm prin bătătură
cu cest plug rămas minune...
un tăciune şi-un cărbune...
de prin vremuri când arare
mirosea a descântare,
era-n sfat şi-n timp şi-n grijă...
nu găseai nici o costişă
fără brazdă... bunăoară,
cum stă scrisu-n călimară
şi aşteaptă scos afară...
frunză verde, iarbă rară...
haideţi, dom' prefect, că vine
anul nou... şi nu-i mai bine
să n-avem nici o pârloagă
pe moşia noastră dragă?
hai să-i dăm, nene, bătaie...
altfel, n-o s-avem nici paie!...
scoateţi punga, jos paraua,
că ne cade-n râpă steaua!...
să arăm şi-n deal şi-n vale,
haideţi, fraţilor, că-i jale!
Haidem şi la Primărie...
(poartă altă pălărie)...
cică asta-i mai deşteaptă,
mai curată şi mai dreaptă!...
cică ţine-un cap mai tare
la căldură, la răcoare!...
cică-ascunde doar din ceia
care ştiu să-nvârtă cheia
nu-n broscuţe sau în broaşte,
ci-n ticheturi pentru Paşte!
(nu-n seiful cu monade)...
cine poate, oase roade!...
(staţi cu minte-n balamale!)...
cine nu, nici carne moale...!
dar să trecem la poveste...
s-o brăzdăm... aşa... cum este...
şi să-i spunem trei mărunte
celui care-i stă în frunte:
lasă fotbalul departe...
dacă vrei să nu ai parte
de (suspans) în deal şi-n vale!...
haideţi, fraţilor, că-i jale!
Hai... şi mai încolo, nene...
că ne molipsim de lene!...
hai cu plugul prin spitale,
printre sufletele goale...
printre drepte, printre strâmbe,
printre-apucături tălâmbe,
printre cei bătuţi de soartă,
de ciomag, de dor, de artă,
printre duşi cu zăhărelul
şi cu porcul şi cu mielul
şi cu preşul şi cu pluta...
printre cei cu paparuda,
cu-amăgirea şi-amânarea,
popa, dricul, lumânarea...
printre cei cu catalogul,
cifra, litera şi locul
din această lume-n care
cresc scrântiţi cu cinci picioare,
dar cu ăl de sus (mai) lipsă...
doamne, doamne, ce eclipsă!...
ce suspans în deal şi-n vale!...
haideţi, fraţilor, că-i jale!
Să-i arăm pe toţi, pe toate!...
doamne, ce singurătate...
chiar de-i multă hărmălaie
şi pământul se îndoaie
şi-n oraşe şi în sate
şi-n bordei şi în palate...
şi nu ştiu cum de mai ţine
ceastă lipsă de ruşine!...
şi nu ştiu cum de nu pleacă
după luna lui întreagă!...
şi nu ştiu cum de nu piere
după luna lui de miere!...
fraţilor, mult nu mai ţine
frunză verde mărăcine,
dacă nu-l arăm... şi dacă
de pe scoarţa lui săracă
n-alungăm până-n pustie
tot ce-nseamnă lăcomie,
lene, lux şi laşitate!...
la mulţi ani cu sănătate
pentru toţi!... s-avem ţărani
la anul şi la mulţi ani!
